DL nr. 30/6.02.2007 privind transpunerea în legislaţia naţională a directivei 2004/38/CE privind dreptul cetăţenilor UE şi a membrilor lor de familie de a circula şi sta liber pe teritoriul statelor membre, actualizat cu modificările şi completările din DL nr. 181/ 01.11.2007 privind dispoziţiile urgente în materie de îndepărtare de pe teritoriul naţional din necesităţi de siguranţă publică

Art. 1 (Scop)

1. Prezentul decret legislativ disciplinează:
a) modalităţile de exercitare a dreptului de liberă circulaţie, intrare şi şedere în teritoriul statului de către cetăţenii UE şi de către membrii de familie menţionaţi la art. 2 care îi însoţesc sau îi urmează pe aceşti cetăţeni;
b) dreptul de şedere permanentă pe teritoriul statului a cetăţenilor UE şi a membrilor lor de familie menţionaţi la art. 2 care îi însoţesc sau urmează pe aceşti cetăţeni;
c) limitările la drepturile menţionate la lit. a) şi b) pentru motive de ordine publică şi de siguranţă publică.

Art. 2 (Definiţii)

1. În baza acestui lecret legislativ se înţelege prin:
a) „cetăţean al uniunii": orice persoană care are cetăţenia unui stat membru;
b) „membru de familie":
1. soţ;
2. partener care are cu cetăţeanul uniunii o căsătorie înregistrată în baza legislaţiei unui stat membru, atunci când legislaţia statului membru care îl găzduieşte echivalează uniunea înregistrată a căsătoriei şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de legislaţia pertinentă a statului membru gazdă;
3. descendenţii direcţi de până la 21 de ani sau aflaţi în întreţinere şi cei ai soţului/soţiei ori partenerului menţionat la pc. b);
4. ascendenţii direcţi aflaţi în întreţinerea sau ai soţului/soţiei ori partenerului menţionat la lit. b).
c) „statul membru gazdă": statul membru în care cetăţeanul Uniunii se deplasează pentru a-şi exercita dreptul de liberă circulaţie şi de şedere.

Art. 3 (Cine beneficiază)

1. Prezentul decret legislativ se aplică oricărui cetăţean al Uniunii care se deplasează sau stă într-un stat membru diferit de cel al cărui cetăţean este, precum şi membrilor săi de familie în conformitate cu prevederile art. 2, par. 1, lit. b), care însoţesc sau îl urmează pe respectivul cetăţean.
2. Fără a prejudicia dreptul personal la liberă circulaţie şi de şedere al interesatului, statul membru gazdă, în conformitate cu legislaţia naţională, înlesneşte intrarea şi şederea următoarelor persoane:
a) orice alt membru de familie, oricare este cetăţenia sa, nedefinit la art. 2 par. 1, lit. b), dacă se află în întreţinerea sau convieţuieşte, în ţara de provenienţă, cu cetăţeanul UE titular al dreptului de şedere sau dacă există grave motive de sănătate care impun ca cetăţeanul Uniunii să îl asiste personal;
b) partenerul cu care cetăţeanul Uniunii are o relaţie stabilă atestată legal de către statul cetăţeanului Uniunii.

3. Statul membru care îi gazduieşte efectuează o examinare aprofundată a situaţiei personale şi justifică eventualul refuz de a le acorda intrarea sau şedere.

Art. 4 (Dreptul de circulaţie în cadrul UE)

1. Rămânând valabile dispoziţiile privind controlul documentelor de călătorie la graniţă, cetăţeanul uniunii ce posedă un document de identitate valabil de expatriere, în baza legislaţiei unui stat membru, şi membrii săi de familie, ce nu au cetăţenia unui stat membru, având paşaportul valabil, au dreptul să părăsească teritoriul naţional pentru a se îndrepta către un alt stat membru.
2. Pentru subiecţii menţionaţi la par. 1, minorii sau interzişii pe cale judecătoarească, dreptul de circulaţie este exercitat în conformitate cu modalităţile stabilite de legislaţia statului în care au cetăţenia.

Art. 5 (Dreptul de intrare)

1. Rămânând valabile dispoziţiile privind controlul documentelor de călătorie la graniţă, cetăţeanul Uniunii în posesia unui document de identitate valabil pentru expatriere, în conformitate cu legislaţia statului membru, şi membrii lor de familie ce nu au cetăţenia unui stat membru, care au un paşaport valabil, sunt admişi pe teritoriul naţional.
2. Membrii de familie ce nu au cetăţenia unui stat membru au obligaţia să obţină viza de intrare, în cazurile în care aceasta e necesară. Posesia cărţii de şedere valabilă menţionată la art. 10 exonerează de obligaţia de a obţine viza.
3. Vizele menţionate la par. 2 sunt eliberate cu prioritate faţă de alte cereri şi sunt gratuite.
4. În cazul în care se prezintă cartea de şedere menţionată la art. 10, nu se aplică ştampilele de intrare şi de ieşire pe paşaportul membrului de familie ce nu are cetăţenia unui stat membru al UE.
5. Respingerea unui cetăţean UE sau a unui membru de-al său de familie, ce nu are cetăţenia unui stat membru, care nu are documente de călătorie ori viză de intrare, nu este dispusă dacă interesatul, în termen de 24 de ore de la solicitare, primeşte documentele necesare, demonstrând cu alte documente adecvate statutul de titular al dreptului la liberă circulaţie.

Art. 6 (Dreptul la şedere până la 3 luni)

1. Cetăţenii Uniunii au dreptul de a sta pe teritoriul naţional pentru o perioadă de maxim 3 luni fără nici o condiţie sau formalitate, cu excepţia faptului ca trebuie să aibe un document de identitate valabil pentru expatriere în conformitate cu legislaţia statului în care au cetăţenia.
2. Dispoziţiile par. 1 se aplică şi membrilor de familie ce nu au cetăţenia unui stat membru care însoţesc sau urmează cetăţeanul UE, care au un paşaport valabil, şi care au intrat pe teritoriul naţional în conformitate cu prevederile art. 5, par. 2.
3. Rămânând valabile dispoziţiile legilor speciale conforme cu Tratatele UE şi normativa comunitară în vigoare, cetăţenii menţionaţi la par. 1 şi 2, în desfăşurarea activităţilor permise, sunt obligaţi să îndeplinească aceleaşi criterii ca şi cetăţenii italieni.

Art. 7 (Dreptul de a sta pe teritoriul italian pentru o perioadă mai mare de 3 luni)

1. Cetăţeanul UE are dreptul de a sta pe teritoriul naţional pentru o perioadă mai mare de 3 luni atunci când:
a) este lucrătorul subordonat sau autonom în stat;
b) dispune, pentru sine şi pentru proprii săi membrii de familie, de resurse economice suficiente pentru a nu deveni o povară în sarcina asistenţei sociale a statului în timpul perioadei de şedere, şi de o asigurare medicală ori alt document echivalent, oricum ar fi el numit, care să acopere toate riscurile în teritoriul naţional;
c) este înscris la un institut public sau privat recunoscut pentru a urma ca activitate principală cursuri de de studii sau profesionale şi dispune, pentru sine şi pentru proprii membrii de familie, de resurse economice suficiente pentru a nu deveni o povară în sarcina asistenţei sociale a statului în timpul perioadei sale de şedere, ce vor fi atestate prin intermediul unei declaraţii sau altei documentaţii adecvate, şi de asigurare medicală ori alt document echivalent care să acopere toate riscurile teritoriului naţional;
d) este membru de familie, aşa cum e definit de art. 2, care însoţeşte un cetăţean al Uniunii ce are dreptul să stea pe teritoriul statului în conformitate cu prevederile lit. a), b) sau c).

2. Dreptul de şedere menţionat la par. 1 este extins membrilor de familie ce nu au cetăţenia unui stat membru atunci când însoţesc sau urmează pe teritoriul naţional cetăţeanul Uniunii, dacă aceştia îndeplinesc condiţiile menţionate la par. 1, lit. a), b) şi c).
3. Cetăţeanul Uniunii, care deja este lucrător angajat sau autonom pe teritoriul naţional, îşi păstrează dreptul la şedere menţionat la par. 1, lit. a), atunci când:
a) se află în incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui accident de muncă sau boală;
b) este şomer în mod involuntar, statut ce poate fi demonstrat, după ce a exercitat o activitate lucrativă pentru mai mult de 1 an pe teritoriul naţional şi este înscris în cadrul Centrului de Plasare, ori prin declaraţie , în conformitate cu prevederile art. 2, par. 1 al DL nr. 181/2000, modificat de decretul legislativ nr. 297/19 decembrie 2002, care atestă imediata disponibilitate de a desfăşura activitate lucrativă. În acest caz, interesatul îşi păstrează calitatea de lucrător angajat pentru o perioadă de 1 an;
c) urmează un curs de formare profesională. Cu excepţia cazului în care este vorba de şomaj voluntar, păstrarea calităţii de lucrător angajat presupune existenţa unei legături între activitatea profesională desfăşurată precedent şi cursul de formare urmat.

Art. 8 (Recurs pentru nerecunoaşterea dreptului de şedere)

1. Faţă de măsura de refuz şi revocare a dreptului menţionat la art. 6 şi 7 se poate efectua un recurs la tribunalul în compoziţie monocromatică de care străinul aparţine cu locuinţa, care ia măsuri, după ce îl ascultă pe interesat, în conformitate cu prevederile art. 737 şi următoarele din codul de procedură penală.

Art. 9 (Formalităţi administrative pentru cetăţenii Uniunii şi membrii lor de familie)

1. Cetăţeanului uniunii care intenţionează să stea pe teritoriul Italiei, în conformitate cu prevederile art. 7 pentru o perioadă mai mare de 3 luni, i se aplică Legea nr. 1228 din 24 decembrie 1954, şi noul regulament al oficiului de evidenţă a poţiei rezidente aprobat prin Decret al Preşedintelui Republicii nr. 223 din 30 mai 1989.
2. Rămânând valabile cele prevăzute la par. 1, înscrierea este oricum solicitată după cele 3 luni de la intrare şi este eliberat imediat un atestat ce conţine indicarea numelui şi domiciliului solicitantului, precum şi data cererii.
3. În afara celor prevăzute pentru cetăţenii italieni de către normele menţionate la par. 1, pentru înscrierea în registrul de evidenţă a poţiei menţionate la par. 2, cetăţeanul Uniunii trebuie să prezinte documentaţia ce atestă:
a) activitatea lucrativă, subordonată sau autonomă, exercitată dacă înscrierea este solicitată în conformitate cu prevederile art. 7, par. 1, lit. a);
b) disponibilitatea unor resurse economice suficiente pentru sine şi pentru membrii de familie, în conformitate cu criteriile menţionate la art. 29, par. 3, lit. b) al textului unic privind imigrarea, respectiv DL nr. 286/1998, precum şi posedarea unei asigurări sanitare sau unui document numit în orice alt mod necesar pentru acoperirea tuturor riscurilor de pe teritoriul naţional, dacă înscrierea este solicitată în conformitate cu prevederile art. 7, par. 1, lit. b);
c) înscierea într-un institut public sau privat recunoscut de către legea în vigoare şi posedarea unei asigurări sociale sau a altui document numit în orice alt mod necesar pentru acoperirea tuturor riscurilor, precum şi disponibilitatea resurselor economice suficiente pentru sine şi pentru proprii membrii de familie, în conformitate cu criteriile menţionate la art. 29, par. 3, lit. b) al DL nr. 286/1998. dacă înscrierea este solicitată în conformitate cu prevederile art. 7, par. 1, lit. c.
4. Cetăţeanul Uniunii poate demonstra că dispune, pentru sine şi pentru proprii membrii de familie, de resurse economice suficiente pentru a nu împovăra sistemul de asistenţă publică, şi prin intermediul declaraţiei menţionate la art. 46 şi 47 din textul unic referitor la documentele administrative, respectiv DPR nr. 445/2000.
5. Pentru înscrierea în registrele de evidenţă a poţiei, pe lângă cele prevăzute pentru cetăţenii italieni de normele menţionate la par. 1, membrii de familie ai cetăţeanului Uniunii Europene care au un drept de şedere autonom trebuie să prezinte, în conformitate cu prevederile DPR nr. 445/2000;
a) un document de identitate sau paşaport valabil, precum şi viza de intrare atunci când e necesară;
b) un document care atestă calitatea de membru de familie şi, dacă e solicitat, de membru de familie aflat în întreţinere;
c) atestatul solicitării înscrierii în registrele de stare civilă a membrului de familie cetăţean al Uniunii.
6. Cu excepţia celor prevăzute de prezentul decret, pentru înscrierea în registrele de stare civilă şi eliberarea chitanţei de înscriere şi a relativului document de identitate se aplică aceleaşi dispoziţii prevăzute pentru cetăţeanul italian.
7. Solicitările de înscriere în registrele de evidenţă a poţie a membrilor cetăţeanului Uniunii care nu au cetăţenia unui stat membru sunt transmise, în conformitate cu dispoziţiile art. 6, par. 7 al DL nr. 286/1998, de către administraţiile comunale la chestura competentă din punct de vedere teritorial.

Art. 10 (Cartea de şedere pentru membrii de familie ai cetăţeanului Uniunii care nu au cetăţenia unui stat membru al UE)

1. Membrii de familie ai cetăţenilor Uniunii ce nu au cetăţenia unui stat membru, menţionaţi la art. 2, după ce au trecut 3 luni de la intrarea pe teritoriul naţional, solicită la chestura competentă din punct de vedere teritorial „cartea de şedere pentru membrul de familie al unui cetăţean al Uniunii", redactată pe modelul conform celui stabilit prin Decretul Ministrului de Interne ce urmează să fie publicat în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentului DL. Până la data de intrare în vigoare a acestui decret, este eliberat documentul de şedere prevăzut de legislaţia în vigoare la data de intrare în vigoare a prezentului decret.
2. În momentul prezentării cererii de eliberare a cărţii de şedere, membrului de familie al cetăţeanului Uniunii îi este eliberată o chitanţă în conformitate cu modelul definit prin decretul ministrului de interne la par. 1.
3. Pentru eliberarea cărţii de şedere este solicitată prezentarea:
a) paşaportului sau documentului echivalent valabil precum şi a vizei de intrare în cazul în care aceasta e necesară;
b) unui document care atestă calitatea de membru de familie şi, dacă e solicitat, de membru de familie aflat în întreţinere;
c) atestatului prezentării cererii de înscriere a membrului de familie al cetăţeanului Uniunii în registrul de evidenţă a poţiei;
d) fotografiei interesatului, în format legitimaţie şi în 4 exemplare.
4. Cartea de şedere pentru membrul de familie al unui cetăţean al Uniunii are o valabilitate de 5 ani de la data eliberării.
5. Cartea de şedere rămâne valabilă şi în cazul unor absenţe temporare ale titularului care însă nu trebuie să depăşească 6 luni pe an, precum şi în cazul unor absenţe de durată superioară pentru îndeplinirea serviciului militar ori a unor absenţe de până la 12 luni consecutive pentru motive relevante, cum ar fi sarcina sau maternitatea, boli grave, studiu sau formare profesională ori detaşare pentru motive de muncă într-un alt stat. Este obligaţia interesatului să prezinte documente care să ateste faptele care permit menţinerea valabilităţii.
6. Eliberarea cărţii de şedere menţionată la par. 1 este gratuită cu excepţia rambursării costurilor formularelor şi a materialelor utilizate pentru document.

Art. 11 (Conservarea dreptului de şedere a membrilor de familie în caz de deces sau de plecare a cetăţeanului UE)

1. Decesul cetăţeanului Uniunii sau plecarea sa de pe teritoriul naţional nu influenţează dreptul de şedere al membrilor săi de familie ce au cetăţenia unui stat membru, cu condiţia ca aceştia să fi obţinut dreptul la şedere permanentă în conformitate cu prevederile art. 14 ori îndeplinesc criteriile prevăzute la art. 7, par. 1.
2. Decesul cetăţeanului Uniunii nu duce la pierderea dreptului de şedere a membrilor de familie care nu au cetăţenia unui stat membru, dar care au stat pe teritoriul statului naţional pentru cel puţin 1 an înainte de decesul cetăţeanului Uniunii cu condiţia ca aceştia să fi obţinut dreptul de şedere permanentă în conformitate cu prevederile art. 14 ori demonstrează că exercită o activitate subordonată sau autonomă ori că dispun pentru sine şi pentru membrii lor de familie de resurse suficiente pentru a nu deveni o povară asupra sistemului de asistenţă socială a statului pe perioada şederii lor, precum şi de asigurare medicală care să acopere toate riscurile în respectivul stat, ori că fac parte din nucleul familial, deja constituit în acel stat, al unei persoane care satisface aceste condiţii. Resursele suficiente sunt cele indicate de art. 9, par. 3.
3. În cazul menţionat la par. 2, atunic când nu se îndeplineşte criteriul de şedere pe teritoriul naţional de cel puţin 1 an se aplică prevederile art. 30, par. 5, al DL nr. 286/1998, cu modificările şi completările ulterioare.
4. Plecarea cetăţeanului Uniunii din teritoriul naţional sau decesul său nu duce la pierderea dreptului de şedere a fiilor sau a părintelui pe care îi are în încredinţare, indiferent de criteriul cetăţeniei, dacă aceştia au rezidenţa pe teritoriul statului şi sunt înscrişi într-un înstitut şcolar pentru a-şi continua studiile, până la încheierea respectivelor studii.

Art. 12 (Menţinerea dreptului de şedere al membrilor de familie în cazul divorţului sau anulării căsătoriei)

1. Divorţul sau anularea căsătoriei cetăţenilor Uniunii nu influenţează asupra dreptului de şedere a membrilor lor de familie ce au cetăţenia unui stat membru, cu condiţia ca aceştia să fi obţinut dreptul de şedere permanentă menţionat la art. 14 sau să îndeplinească personal criteriile prevăzute la art. 17, par. 1.
2. Divorţul şi anularea căsătoriei cu cetăţeanul Uniunii nu duc la pierderea dreptului de şedere pentru membrii de familie ai cetăţeanului Uniunii ce nu au cetăţenia unui stat membru cu condiţia ca aceştia să fi obţinut dreptul la şedere permanentă menţionat la art. 14 ori să aibe loc una dintre situaţiile următoare:
a) căsătoria să fi durat cel puţin 3 ani, din care cel puţin 1 an pe teritoriul naţional, înainte de începerea procedurii de divorţ sau anulare;
b) soţul/soţia care nu are cetăţenia unui stat membru a obţinut încredinţarea copiilor cetăţeanului Uniunii în baza acordului între soţi ori prin decizie judecătorească;
c) interesatul este parte vătămată într-o procedură penală, în curs de derulare sau definitivă cu sentinţă de condamnare, pentru infracţiuni împotriva persoanei comise în cadrul familiei;
d) soţul/soţia care nu are cetăţenia unui stat membru beneficiază, în baza unui acord între soţi sau decizie judecătorească, de dreptul de a-şi vizita copilul minor, dacă organul judecătoresc a considerat că vizitele trebuie efectuate în mod obligatoriu pe teritoriul naţional, şi atâta timp cât este necesar.
3. În cazurile menţionate la par. 2, când nu este vorba despre vreo condiţie în conformitate cu prevederile lit. a), b), c) şi d), se aplică art. 30, par. 5, al DL nr. 286/1998, cu modificările şi completările ulterioare.
4. În cazurile menţionate la par. 2, cu excepţia cazurilor în care interesaţii au obţinut dreptul de şedere permanentă indicat la art. 14, dreptul lor de şedere este oricum condiţionat de criteriul care demonstrează că exercită o activitate lucrativă subordonată sau autonomă, că dispune pentru sine şi pentru membrii săi de familie de resurse suficiente pentru a nu deveni o povară asupra sistemului de asistenţă socială a statului pe perioada şederii lor, precum şi de asigurare medicală care să acopere toate riscurile în respectivul stat, ori să facă parte din nucleul familial, deja constituit în acel stat, al unei persoane care satisface aceste condiţii. Resursele suficiente sunt cele indicate de art. 9, par. 3.

Art. 13 (Menţinerea dreptului de şedere)

1. Cetăţenii Uniunii şi membrii lor de familie beneficiază de dreptul de şedere menţionat la art. 6 atâta timp cât dispun de resursele economice indicate la art. 9, par. 3, care nu le permit să devină o povară excesivă asupra sistemului de asistenţă socială a statului primitor şi atâta timp cât nu constituie un pericol pentru ordinea şi siguranţa publică.
2. Cetăţenii Uniunii şi membrii lor de familie beneficiază de dreptul de şedere menţionat în cadrul art. 7, 11 şi 12 atâta timp cât îndeplinesc criteriile fixate de aceste articole.
3. Rămânând valabile dispoziţiile privind îndepărtarea de pe teritoriul naţional pentru motive de ordine şi siguranţă publică, o decizie de îndepărtare nu poate fi luată faţă de cetăţenii Uniunii sau membrii lor de familie dacă:
a) cetăţenii Uniunii sunt lucrători subordonaţi sau autonomi;
b) cetăţenii Uniunii au intrat pe teritoriul statului pentru a căuta un loc de muncă. În acest caz cetăţenii Uniunii şi membrii lor de familie nu pot fi îndepărtaţi atâta timp cât cetăţenii Uniunii pot demonstra că sunt înscrişi la un centru de plasare în muncă de cel mult 6 luni, ori că au dat o declaraţie de disponibilitate imediată în privinţa desfăşurării activităţii lucrative, aşa cum prevede art. 2 par. 1 din DL nr. 181/2000, modificat de art. 3 al DL nr. 297/2002 şi că au continuat să beneficieze de statului de şomer în conformitate cu prevederile art. 4 al DL nr. 297/2002.

Art. 14 (Dreptul de şedere permanentă)

1. Cetăţeanul Uniunii care a stat legal şi timp de 5 ani în mod continuu pe teritoriul naţional are dreptul la şedere permanentă care să nu fie subordonată condiţiilor prevăzute de art. 7, 11, 12 şi 13.
2. Cu excepţia dispoziţiilor art. 11 şi 12, membrul de familie care nu are cetăţenia unui stat membru primeşte dreptul de şedere permanentă dacă a stat legal în mod continuu timp de 5 ani pe teritoriul naţional împreună cu cetăţeanul Uniunii.
3. Continuitatea şederii nu este prejudiciată de absenţe care nu depăşesc în total 6 luni pe an, precum şi de absenţe cu o durată superioară pentru îndeplinirea serviciului militar respectiv absenţe de până la 12 luni consecutive pentru motive relevante, ca de exemplu sarcina şi maternitatea, boli grave, studii sau formare profesională ori detaşare pentru motive de muncă într-un alt stat membru sau într-o ţară terţă.
4. Dreptul de şedere permanentă se pierde în orice caz ca urmare a unor absenţe din teritoriul naţional cu durată mai mare de 2 ani consecutivi.

Art. 15 (Derogări în favoarea lucrătorilor care şi-au încheiat activitatea în statul membru primitor şi a membrilor lor de familie)

1. Ca derogare la art. 14 are dreptul de a sta permanent pe teritoriul statului înainte de încheierea perioadei neîntrerupte de 5 ani de şedere:
a) lucrătorul angajat sau autonom care, în momentul în care întrerupe activitatea, atinge vârsta prevăzută pentru obţinerea dreptului de pensie de limită de vârstă, sau lucrătorul angajat care nu mai desfăşoară o activitate subordonată ca urmare a pensionării anticipate, cu condiţia să fi desfăşurat pe teritoriul statului propria activitate cel puţin în ultimele 12 luni şi să fi stat pe teritoriul statului în mod continuu peste 3 ani. În cazul în care lucrătorul aparţine unei categorii pentru care legea nu recunoaşte dreptul la pensie pentru limită de vârstă, condiţia privind vârsta este considerată îndeplinită când interesatul a atins 60 de ani;
b) lucrătorul angajat sau liber profesionist care a stat pe teritoriul statului în mod continuu pentru cel puţin 2 ani şi nu mai exercită activitate profesională din cauza apariţiei unei incapacităţi permanente de muncă. În cazul în care această incapacitate este cauzată de accident de muncă sau de o boală profesională care îi dă interesatului dreptul la o prestaţie complet sau parţial în sarcina statului, nu se aplică nici o condiţie privind durata şederii;
c) lucrătorul angajat sau liber profesionist care, după 3 ani de activitate şi de şedere în mod continuu pe teritoriul statului, exercită activitatea de angajat sau de liber profesionist într-un alt stat membru, continuă să aibe rezidenţa pe teritoriul statului, rămânând valabile condiţiile de înscriere în registrul de evidenţă a poţiei.

2. În scopul obţinerii drepturilor prevăzute de par. 1, lit. a) şi b), perioadele petrecute de către interesat în statul membru în care îşi exercită activitatea sunt considerate perioade petrecute pe teritoriul naţional.
3. Perioadele de înscriere pe listele de mobilitate sau de şomaj involuntar, aşa cum sunt acestea definite de către DL nr. 297/19.12.2002, sau perioadele de suspendare a activităţii independente de voinţa interesatului şi absenţa de la muncă sau încheierea activităţii pe motive de boală sau accidente de muncă sunt considerate perioade de ocupaţie în scopul aplicării dispoziţiilor menţionate la par. 1.
4. Îndeplinirea condiţiilor privind durata de şedere şi activităţii menţionate la par. 1, lit. a) şi lit. b) nu sunt necesare dacă soţul/soţia este cetăţean italian, sau dacă a pierdut cetăţenia italiană ca urmare a căsătoriei cu lucrătorul angajat sau liber profesionist.
5. Rudele lucrătorului angajat sau liber profesionist, indiferent de cetăţenia lor, care se află împreună cu acesta pe teritoriul statului, beneficiază de dreptul de şedere permanentă dacă lucrătorul însuşi a obţinut dreptul de şedere permanentă în conformitate cu prevederile par. 1.
6. Dacă lucrătorul angajat sau liber profesionist decedează în timpul activităţii fără a fi obţinut încă dreptul de şedere permanentă în conformitate cu prevederile par. 1, rudele care au stat cu lucrătorul pe teritoriul statului primesc dreptul de şedere permanentă, dacă:
a) lucrătorul angajat sau liber profesionist, în momentul decesului, a stat pe teritoriul statului în mod continuu timp de 2 ani sau
b) decesul a survenit ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale sau
c) soţul rămas în viaţă şi-a pierdut cetăţenia italiană ca urmare a căsătoriei cu lucrătorul angajat sau liber profesionist.
7. Dacă nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la paragrafele precedente, membrii de familie ai cetăţenilor UE menţionaţi la par. 11, par. 2 şi la art. 12, par. 2 care îndeplinesc condiţiile respectivele condiţii, obţin dreptul de şedere permanentă după ce au stat legal şi în mod continuu timp de 5 ani pe teritoriul statului membru gazdă.

Art. 16 (Atestarea şederii permanente pentru cetăţenii UE)

1. La solicitarea interesatului, primăria de domiciului eliberează cetăţeanului unui stat membru al UE un atestat care să certifice faptul că este titularul unui drept de şedere permanentă. Atestatul este eliberat în termen de 30 de zile de la cererea prezentată împreună cu documentele ce atestă îndeplinirea condiţiilor, prevăzute la art. 14 şi 15.
2. Atestatul menţionat la par. 1 poate fi înlocuit cu instrucţiuni conţinute în microcipul cărţii de identitate electronice menţionate în DL nr. 82/2005, conform regulilor tehnice stabilile de Ministerul de Interne.

Art. 17 (Cartea de şedere permanentă pentru rudele care nu au cetăţenia unui stat membru)

1. Chestura eliberează o „carte de şedere permanentă pentru membrii de familie ai cetăţenilor europeni" rudelor cetăţeanului comunitar care nu au cetăţenia unui stat membru UE, ce îndeplinesc condiţiile de obţinere a dreptului de şedere permanentă.
2. Solicitarea cărţii de şedere permanentă este prezentată la chestura competentă de domiciliu înainte de expirarea perioadei de valabilitate a cărţii de şedere menţionate la par. 10 şi e eliberată în termen de 90 de zile, pe model conform celui stabilit prin Decretul Ministrului de Interne.
3. Eliberarea atestării este gratuită, cu excepţia costului privind formularele sau materialele utilizate.
4. Întreruperile de şedere care nu depăşesc, de fiecare dată, 2 ani consecutivi, nu influenţează valabilitatea cărţii de şedere permanentă.

Art. 18 (Continuitatea şederii)

1. Continuitatea şederii, pentru scopurile prezentului decret legislativ, precum şi criteriile indicate de art. 13, 14, 15 şi 16 pot fi demonstrate prin modalităţile prevăzute de legislaţia în vigoare.
2. Continuitatea şederii este întreruptă de decretul de îndepărtare de pe teritoriul statului emis pe numele persoanei interesate.

Art. 19 (Dispoziţii comune privind dreptul de şedere şi dreptul de şedere permanentă)

1. Cetăţenii UE şi membrii lor de familie au dreptul să exercite orice activitate economică autonomă sau angajată, cu excepţia celor la care prin lege, conform Tratatelor UE şi normelor comunitare în vigoare, sunt rezervate cetăţenilor italieni.
2. Cu excepţia dispoziţiilor specifice prevăzute în mod special de către Tratatul CE şi de dreptul derivat, orice cetăţean UE care domiciliază, în baza prezentului decret, pe teritoriul naţional, beneficiază de egalitate de tratament faţă de cetăţenii italieni în privinţa aplicării Tratatului. Beneficiul acestui drept se extinde membrilor de familie ce nu au cetăţenia unui stat membru care sunt titularii dreptului de şedere sau a dreptului de şedere permanentă.
3. Ca derogare de la paragraful 2 şi dacă nu este atribuit automat în virtutea activităţii exercitate sau prin alte dispoziţii de lege, cetăţeanul UE şi membrii săi de familie nu beneficiază de dreptul la prestaţii de asistenţă socială în timpul primelor 3 luni de şedere ori în cazurile prevăzute de art. 13, par. 3, lit. b), cu excepţia situaţiei în care acest drept este recunoscut automat ca urmare a activităţii desfăşurate sau altor dispoziţii de lege.
4. Calitatea titularului de drept de şedere sau a titularului de drept de şedere permanentă poate fi atestată prin orice mijloc de dovadă prevăzută de către legea în vigoare.

Art. 20 (Limitarea dreptului de intrare şi de şedere pentru motive de ordine publică sau de siguranţă publică)

1. Dreptul de intrare şi de şedere al cetăţenilor UE şi al membrilor lor de familie, indiferent de cetăţenia acestora, poate fi limitată numai pentru motive de ordine publică sau de siguranţă publică.
2. Măsurile menţionate la par. 1 sunt adoptate cu respectarea principiului proporţionalităţii şi în conformitate cu comportamentul persoanei care reprezintă o ameninţare concretă şi actuală a ordinii publice şi siguranţei publice. Existenţa unor condamnări penale nu justifică în mod automat adoptarea respectivelor măsuri.
3. În adoptarea unei măsuri de îndepărtare de pe teritoriul naţional pentru motive de ordine publică sau de siguranţă publică se ţine cont de durata şederii în Italia a interesatului, de vârsta sa, de starea sa de sănătate, de situaţia sa familială şi economică, de nivelul său de integrare socială şi culturală pe teritoriul naţional şi de importanţa legăturilor sale cu ţara de origine.
4. Cetăţenii UE şi membrii lor de familie, indiferent de cetăţenia lor, care au obţinut dreptul de şedere permanentă în conformitate cu prevederile art. 14 pot fi îndepărtaţi de pe teritoriul statului numai pentru motive grave de ordine publică sau siguranţă publică.
5. Cetăţenii UE care au stat pe teritoriul naţional în ultimii 10 ani sau care sunt minori pot fi îndepărtaţi de pe teritoriu numai pentru motive de securitate a statului şi pentru motive imperative de siguranţă publică, cu excepţia cazului în care îndepărtarea este necesară pentru însuşi interesul minorului, conform celor prevăzute de Convenţia Naţiunilor Unite privind Copilul din 20.11.1989 ratificată prin Legea nr. 176/1991.
6. Bolile şi infirmitatea care pot justifica limitarea libertăţii de circulaţie pe teritoriul naţional sunt cele care au un potenţial epidemiologic identificat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, precum şi bolile infecţioase sau parazitare contagioase, dacă fac obiectul dispoziţiilor de protecţie care se aplică cetăţenilor italieni. Bolile care apar după intrarea pe teritoriul naţional nu pot justifica îndepărtarea cetăţeanului UE şi a membrilor săi de familie.
7. Măsurile de îndepărtare de pe teritoriul naţional pentru motive de siguranţă publică sau de siguranţă a statului, precum şi măsurile de îndepărtare a cetăţenilor Uniunii conform art.5 sunt adoptate de Ministerul de Interne printr-un act motivat, cu excepţia cazurilor în care se opun motive ce ţin de siguranţa statului şi traduse într-o limbă comprehensibilă pentru destinatar, sau în limba engleză. Măsura de îndepărtare îi este notificată celui interesat şi conţine modalităţile de atac şi durata interdicţiei de reintrare pe teritoriul naţional, care nu poate fi mai mare de 3 ani. În afara celor prevăzute la alin. 9, măsura de îndepărtare indică termenul stabilit pentru părăsirea teritoriului naţional, care nu poate fi mai mic de o lună de la data notificării, cu excepţia cazurilor de urgenţă dovedită.
7- bis. Măsura de îndepărtare de pe teritoriul naţional pentru motive de siguranţă publică este adoptată printr-un act motivat de prefectul cu competenţă teritorială pentru domiciliul sau locuinţa destinatarului, şi tradusă într-o limbă cunoscută de destinatar sau în limba engleză. Măsura de îndepărtare este notificată interesatului şi conţine modalităţile de atac şi durata interzicerii de reintrare pe teritoriul naţional, care nu poate fi mai mare de trei ani. Măsura de îndepărtare precizează termenul stabilit pentru părăsirea teritoriului naţional, care nu poate fi mai mic de o lună de la data notificării, cu excepţia cazurilor de urhenţă dovedită. Pentru motive imperative de siguranţă publică, măsura de îndepărtare este executată imediat de chestor şi se aplică dispoziţiilor prevăzute de art. 13 alin. 5-bis al textului unic al dispoziţiilor privind reglementarea imigraţiei şi normele privind conduita străinilor, potrivit decretului legislativ nr. 286 din 25 iulie 1998.
7-ter. Motivele de siguranţă publică sunt imperative atunci când cetăţeanul Uniunii sau unui din membrii săi de familie, indiferent de cetăţenie, a manifestat comportamente care compromit protecţia deminităţii umane sau a drepturilor fundamentale ale persoanei ori integritatea publică, făcând prezenţa sa pe teritoriul naţional incompatibilă cu convieţuirea normală.
8. Destinatarul ordinului de îndepărtare care intră din nou pe teritoriul naţional încâlcând interzicerea de revenire este pedepsit cu închisoare până la 3 ani şi este din nou îndepărtat cu însoţire imediată la graniţă.
9. În cazul în care cetăţeanul UE sau membrul său de familie îndepărtat rămâne pe teritoriul statului peste termenul prevăzut la par.7 şi 7-bis, ori dacă ordinul este fondat pe motive de siguranţă a statului sau pe motive imperative de siguranţă publică, chestorul dispune executarea imediată a ordinului de îndepărtare de pe teritoriul naţional.
Art. 20 - bis. Îndepărtarea cetăţeanului Uniunii sau a unui membru de familie supus unei acţiuni penale
1. Atunci când destinatarul măsurii de îndepărtare pentru motive imperative de siguranţă publică este supus unei acţiuni penale se aplică dispoziţiile prevăzute de art. 13 alin. 3, 3-bis, 3-ter, 3-quater şi 3- quinquies, al textului unic al dispoziţiilor privind reglementarea imigraţiei şi normele privind condiţia străinilor, potrivit decretului legislativ nr. 286 din 25 iulie 1998.
2. Nu se dă curs sentinţei prevăzute de art. 13, alin. 3- quater, în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 380 din Codul de Procedură Penală.
3. Pentru infracţiunile prevăzute de art. 380 din Codul de Procedură Penală, se poate acţiona pentru îndepărtare numai în cazul în care subiectul, pentru orice proces, nu este supus măsurilor de detenţie în închisoare.
Art. 21 (Îndepărtarea pentru motive privind încetarea condiţiilor care determină dreptul de şedere)

1. Ordinul de îndepărtare a cetăţenilor altor state membre UE şi a membrilor lor de familie, indiferent de cetăţenia lor, poate fi adoptat atunci când nu mai sunt îndeplinite condiţiile care determină dreptul de şedere al interesatului, cu excepţia prevederilor art. 11 şi 12.
2. Ordinul menţionat la par. 1 este adoptat de către prefectul competent din punct de vedere teritorial în funcţie de domiciliul sau rezidenţa destinatarului, cu document motivat şi notificat interesatului. Ordinul va fi adoptat ţinând cont de durata şederii interesatului, de vârsta sa, de starea sănătăţii sale, de nivelul său de integrare socială şi culturală şi de legătura sa cu ţara de origine şi va fi tradus într-o limbă pe care destinatarul o va putea înţelege sau în limba engleză şi va cuprinde modalităţile de contestare precum şi termenul pentru părăsirea teritoriului naţional, care nu poate fi mai mic de 1 lună, împreună cu măsura legislativă de îndepărtare este înmânată interesatului o adeverinţă privind obligaţia de executare a măsurii de îndepărtare, portrivit modelului stabilit prin Decret al Ministerului de Interne şi al Ministrului Afacerilor Externe, care va fi prezenrtat la Consulatul italian din ţara de cetăţenie a celui îndepărtat. Ordinul de îndepărtare menţionat la par. 1 nu poate prevedea o interzicere a reintrării pe teritoriul naţional.
2-bis. Dacă cetăţeanul UE sau membrul de familie al celui îndepărtat este depistat pe teritoriul statului după termenul fixat prin măsura de îndepărtare, fără să se fi îngrijit de prezentarea adeverinţei prevăzute la alin. 2, este pedepsit cu arestarea de la o lună la şase luni şi cu amendă de la 200 la 2.000 euro.

Art. 22 (Recurs împotriva ordinului de îndepărtare)

1. Împotriva ordinului menţionat la par. 20 alin. 7 este admis recurs la TAR din Lazio, sediul de la Roma.
2. Recursul poate fi prezentat şi prin intermediul reprezentanţei diplomatice şi consulare italiene din ţara de provenienţă a interesatului. În acest caz împuternicirea reprezentantului legal este eliberată de autoritatea consulară. Prin intermediul aceleiaşi autorităţi sunt transmise şi informaţiile privind procedura.
3. Recursul menţionat la par. 1 poate fi însoţit de o instanţă de suspendare a executării ordinului de îndepărtare. Până la comunicarea deciziei instanţei menţionate la prezentul paragraf, eficienţa ordinului de indepărtare este suspendată, cu excepţia cazurilor în care ordinul de îndepărtare se bazează pe o precedentă decizie judecătorească
4. Împotriva ordinului de îndepărtare menţionat la art. 20 alin. 7- bis şi art. 21 poate fi depus recurs la tribunalul monocromatic din teritoriul unde are sediul autoritatea care l-a emis. Recursul este prezentat în termen de 20 de zile de la notificarea ordinului de îndepărtare, în caz contrar nu mai este admis, şi este soluţionat în următoarele 30 de zile.
5. Recursul poate fi subscris personal de către interesat sau poate fi prezentat şi prin intermediul reprezentanţei diplomatice sau consulare italiene din ţara de provenienţă a interesatului. În acest caz semnătura este autentificată de funcţionaţii reprezentanţelor diplomatice care îi certifică autenticitatea şi se ocupă de transmiterea acesteia la autoritatea judecătorească italiană. Prin intermediul aceloraşi autorităţi se realizează comunicarea privind recursul.
6. Partea poate deschide recurs personal.
7. Concomitent cu recursul prevăzut la art. 4, poate fi prevăzută cererea de suspendare a executării măsurii de îndepărtare. Până la soluţionarea cererii de suspendare, obligativitatea măsurii contestate rămâne valabilă, cu excepţia cazului în care măsura de îndepărtare se întemeiază pe o hotărâre judiciară precedentă sau pe motive imperative de siguranţă publică.
8. Cetăţeanului comunitar sau membrului de familie al acestuia, oricare ar fi cetăţenia sa, căruia i-a fost respinsă suspendarea măsurii de îndepărtare, îi este permisă, la cerere, intrarea şi şederea pe teritoriul naţional pentri a participa la fazele esenţiale ale procedurii de recurs, cu excepţia cazurilor în care prezenţa sa ar putea aduce atingeri grave sau pericole grave pentru ordinea publică sau siguranţa publică. Aurotizaţia este eliberată de către chestor, inclusiv prin intermediul unei reprezentanţe diplomatice sau consulare la socilitarea documentată a interesatului.
9. Tribunalul decide în conformitate cu art. 737 şi cele următoare din codul de procedura civilă. În cazul în care procesul se prelungeşte peste termenul în care interesatul trebuie să părăsească teritoriul naţional şi a fost prezentată instanţă de suspendare în conformitate cu prevederile par. 7, judecătorul decide cu prioritate asupra acesteia înainte de expirarea datei fixate pentru îndepărtare.
10. În cazul în care recursul este respins, interesatul prezent pe teritoriul statului trebuie să părăsească imediat teritoriul naţional.

Art. 23 (Aplicabilitatea la subiecte ce nu au cetăţenia italiană care sunt membrii de familie ai cetăţenilor italieni).

1. Dispoziţiile prezentului Decret Legislativ, dacă sunt mai favorabile, se aplică membrilor de familie ai cetăţenilor italieni dacă nu au cetăţenie italiană.

Art. 24 (Norme financiare)

1. Costurile derivate din aplicarea art. 2, 3, 7, 11, 14 şi 15, evaluate la 14,5 milioane de euro începând cu 2007, vor fi acoperite din fondul de rotaţie menţionat la art. 5 din L. Nr. 183/1987, ale cărui resurse sunt vărsate pentru a fi reatribuite la INPS şi Fondului Sanitar Naţional.
2. Ministrul economiei şi finanţelor ia măsuri pentru monitorizarea costurilor provenite din aplicarea acestui decret de lege, cu scopul de a adopta unele măsuri de corecţie în conformitate cu prevederile art. 11 ter, par. 7 din L. Nr. 468/1978 cu modificările cu completările ulterioare, respectiv art. 11, par. 3 lit i) quater din aceeaşi lege. Eventualele decrete emise în conformitate cu prevederile art. 7, par. 2, n. 2) din Legea nr. 468/1978, înaintea de intrarea în vigoare a măsurilor din perioada precedentă, sunt transmise de urgenţă celor două Camere, însoţite de rapoarte.
3. Ministerul economiei şi finanţelor este autorizat să aducă, prin decrete proprii, modificările necesare de buget.

Art. 25 (Norme finale şi abrogări)

1. Administraţiile competente vor lua măsuri, fără costuri suplimentare faţă de finanţele publice, pentru difuzarea prin intermediul propriilor site-uri internet a conţinutului prezentului decret.
2. La data intrării în vigoare a prezentului decret sunt sau rămân abrogate DPR nr. 1656/1965, DL nr. 52/2002, DPR nr. 53/2002, DPR nr. 54/2002.
3. Par. 3 din cadrul art. 30 al DL nr. 286/1998, cu modificările şi completările ulterioare, se elimină.

Actele normative reprezintă traduceri neoficiale, iar actualizarea DL nr. 30/2007 cu prevederile din DL nr. 181/2007 a fost realizată de către Direcţia Protecţie drepturi cetăţeni români care lucrează în străinătate din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.