În decursul secolelor şi al mileniilor, aurul a fost considerat întotdeauna drept un simbol al bogăţiei şi al puterii. Întreaga istorie a aurului este legată de exploatarea crâncenă a oamenilor muncii, de jefuirea sângeroasă a unor popoare subjugate, de cele mai odioase intrigi şi crime. Acesta este trecutul aurului...
Şi în zilele noastre cea mai mare cantitate în aurul produs pe glob se mai găseşte închisă în seifuri, sub formă de lingouri strălucitoare, de monede şi bijuterii. Cu toate acestea, tehnica ridică pe zi ce trece pretenţii mai mari asupra acestui metal, ale cărui calităţi unice sunt de neînlocuit într-o seamă de domenii.
Aurul este un metal greu (greutatea specifică este de 19,25), care se topeşte la o temperatură destul de ridicată (1 063° C) şi fierbe la 2 970° C, emanând un nor de vapori verzi. Aurul curat este extrem de maleabil şi ductil, putând fi prelucrat în foiţe groase de sutimi de miimi de milimetru. Astfel de foiţe sunt transparente şi privite în lumină apar de culoare verde. Aurul poate fi tras şi în fire extraordinar de fine. O proprietate fundamentală care a contribuit ca aurul sa devină un etalon al valorii constă în faptul că acest metal este total nealterabil sub acţiunea factorilor atmosferici şi nu poate fi atacat de cei mai puternici acizi. Singurii reactivi care atacă aurul sunt: apa regală (un amestec de o parte acid azotic şi 3 părţi acid clorhidric), soluţiile de cianuri, mercurul, care dizolvă aurul formând un amalgam şi halogeni.
Datorită rezistenţei sale excepţionale la coroziune aurul serveşte curent pentru protejarea suprafeţei altor metale în construcţia unor mecanisme fine. Deoarece aurul metalic este foarte moale, în tehnică el se foloseşte aliat cu alte metale, în special cu arama şi argintul. Conductibilitatea electrică ridicată a făcut ca aliajele aurului să-şi găsească multe întrebuinţări în electrotehnică, în timp ce marea stabilitate chimică i-a deschis larg porţile spre laboratoarele chimice şi uneori chiar spre industria chimică.
În medicină aurul face parte dintre materialele cele mai folosite în tehnica dentară, iar sărurile sale cu rol de medicament au dat naştere unor preparate pentru tratamentul tuberculozei. Izotopii radioactivi ai aurului servesc in tratamentul tumorilor canceroase.
Pulberea foarte fină de aur, de dimensiunile micronilor, duce la obţinerea unor minunate coloraţii roşii ale sticlelor şi ale produselor ceramice.
Îşi găsesc întrebuinţări tehnice aliajele aurului cu argintul, cu platina şi cu unele metale uzuale. Principala piedică în folosirea largă a "regelui metalelor" se datorează, bineînţeles, preţului ridicat al acestuia şi nicidecum lipsei de calităţi tehnice, de care metalul nostru nu se poate plânge! Trăim însă într-o perioadă a procesului tehnic, când costul materialelor nu este întotdeauna decisiv, multe metale rare, folosite în prezent, având şi ele preţuri mari. Atunci când calitatea produsului o cere, tehnica face sacrificii, care, până la urmă, sunt întotdeauna răsplătite prin calităţile materialului folosit. Aceste considerente au dus în decursul ultimilor ani la o importantă creştere în consumul altor metale nobile - al celor platinice - şi au facut să se manifeste tot mai pregnant cererile pentru folosirea aurului în scopuri pur tehnice. Aşadar, îi putem dori "regelui metalelor" ca într-un timp cât mai scurt să se transforme dintr-un "nobil" sortit să zacă sub lacăt, într-un metal cât mai folositor pentru progresul ştiinţei.