În general fenomenul nu a atins cote alarmante, dar din 1970 frecvenţa divorţurilor este constantă în jurul valorilor de 1,3‰-1,6‰. Legislaţia foarte facilă a divorţurilor în perioada anilor'60 a determinat apariţia "căsătoriilor de probă" urmate de divorţ , ceea ce a dus la o rată a divorţialităţii situată peste 2‰(1960-2,01‰). În 1966 odată cu decretul 770 privind întreruperea cursului normal al sarcinii, a apărut o altă legislaţie care făcea mult mai dificil divorţul (taxă mare, timp de gândire obligatoriu de un an şi apoi începea divorţul propriu-zis).Acestea au dus la o scădere a divorţialităţii:1966-1,65‰, 1967-0‰, 1968-0,2‰. După 1974 divorţialitatea a crescut prin modificarea legislaţiei.
În 1994 s-a înregistrat valoarea cea mai ridicată de după 1990 : 1,74‰, dar în 1995 a scăzut iar la 1,5‰.

Cauze:

•  lipsa locuinţei
•  şomaj
•  venit mic
•  sărăcirea poţiei care e mai accentuată în ţările Europei Centrale şi de Est (şi mai ales în România) decât s-a scontat, ceea ce a dus la conflicte conjugale şi în cele din urmă la divorţ.