Judeţul Călăraşi declarat ca unitate teritorial-administrativa in ianuarie  1981, este situat în partea de Sud-Est a României, pe malul stâng al fluviului Dunărea şi al braţului Borcea şi se învecinează la nord cu judeţul Ialomiţa, la est cu judeţul Constanţa, la vest cu judeţul Giurgiu şi sectorul agricol Ilfov iar la sud cu Bulgaria.

Suprafaţa judeţului este de 5.088 km2, reprezentând 2,1% din teritoriul României, judeţul Călăraşi ocupând locul 28 ca mărime în rândul judeţelor ţării. 

Organizarea administrativ teritorială: judeţul cuprinde 2 municipii, 3 oraşe, 50 comune şi 159 sate.

Reşedinţa judeţului este municipiul Călăraşi

Poţia judeţului este de 318.360 locuitori (1,4% din poţia ţării). Din punct de vedere al distribuţiei pe medii, 39% din poţia judeţului trăieşte în mediul urban şi 61% în mediul rural, gradul de urbanizare al poţiei fiind sub media pe ţară.

Sub raport etnic, 94,12% din poţia judeţului este de naţionalitate română, minorităţiile naţionale reprezentând 5,88% din care 5,65% romi şi 0,15% turci.

Structura confesională indică faptul că 98,8% din poţia judeţului este ortodoxă, restul aparţinând altor confesiuni religioase.

Relieful judeţului Călăraşi este  reprezentat de  câmpie, lunci şi bălţi. Fiind predominantă, câmpia se grupează în patru mari unităţi: Câmpia Bărăganului Mostiştei (Bărăganul Sudic), Câmpia Vlăsiei, Câmpia Burnazului, Lunca Dunării.

Clima este temperat continentală cu regim omogen, ca urmare a uniformităţii reliefului de câmpie, caracterizat prin veri foarte calde şi ierni foarte reci. În extremitatea sudică a judeţului se individualizează topoclimatul specific al luncii Dunării, cu veri mai calde şi ierni mai blânde decât în restul câmpiei.
Principala bogăţie naturală o constituie terenurile agricole - 427.686 ha care ocupă peste 84% din suprafaţa judeţului.
Solurile, constituite în cea mai mare parte din diferite tipuri de cernoziomuri şi soluri aluvionare, au o fertilitate ridicată.

Reţeaua hidrografică  se compune din 2 bazine hidrografice, bazinul Dunării şi al Argeşului şi  dintr-un subbazin, cel al Mostiştei. Fluviul Dunărea, care delimitează teritoriul judeţului în sud şi sud - est de la km 300 (Cernavoda) la km 450 (Gostinu), se desparte în două braţe - Borcea pe stânga şi Dunărea Veche pe dreapta - care închid între ele: Balta Ialomiţei sau Insula Mare a Ialomiţei.

Resurse naturale. Principala bogăţie naturală o constituie terenurile agricole care ocupă peste 84 % din suprafaţa judeţului. Solurile, constituite în cea mai mare parte din diferite tipuri de cernoziomuri şi din soluri aluvionale, au o fertilitate ridicată, ceea ce permite practicarea pe scară largă a agriculturii, predominant fiind caracterul cerealier al producţiei vegetale.

• Vegetaţia forestieră, care ocupă 4,3 % din suprafaţa judeţului esţe formată îndeosebi din speciile: plop euro-american, salcâm, stejar brumăriu, salcie albă, frasin de câmp, stejar peduncular, ulm, tei, arţar tătăresc.
• Fauna cuprinde specii de interes cinegetic,  dintre care sunt de menţionat: mistreţul, căpriorul, fazanul, iepurele, vulpea. Pe bălţi şi lacuri se întâlnesc raţa şi gâsca sălbatică (foto).
• Peştii care populează apele lacurilor şi bălţilor amintim carasul, crapul, plătica, bibanul, şalăul şi ştiuca, iar în apele Dunării şi Borcei întâlnim somnul, sturionii şi scrumbia de Dunăre.