Prin succesiune sau moştenire se înţelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate (de cujus sau defunct), către una sau mai multe persoane, determinate de lege sau prin însăşi voinţa celui decedat, succesori, moştenitori, erezi - respectiv legatari în cazul succesiunii testamentare).

Succesiunea are ca obiect întregul patrimoniu al defunctului (activul şi pasivul succesoral), iar bunurile care se transmit prin succesiune poartă denumirea de masă succesorală.

Deschiderea succesiunii are loc la data morţii lui de cujus (aşa cum rezultă din certificatul de deces sau din hotărârea judecătorească declarativă de moarte), iar locul deschiderii succesiunii este ultimul său domiciliu.

Pentru ca o persoană să poată moşteni, trebuie să îndeplinească trei condiţii:

- să existe la data deschiderii succesiunii;

- să nu fie nedemn, adică să nu fi săvârşit fapte care să-l facă nevrednic de a moşteni (condamnat pentru omor sau tentativă de omor împotriva lui sau de cujus; condamnat pentru acuzaţie capitală calomnioasă împotriva lui de cujus; care nu a denunţat autorul omorului lui de cujus, despre care a avut cunoştinţă);

- să aibă vocaţie succesorală, fie în baza legii, fie în baza voinţei defunctului, concretizată în testamentul acestuia.

Determinarea persoanelor chemate să culeagă succesiunea (succesibili) unei persoane fizice decedate, poartă denumirea de devoluţie (ordine) succesorală; această devoluţie poate fi legală şi testamentară.

2. Succesiunea legală

Succesiunea legală revine rudelor (până la gradul patru - verişori primari) şi soţului supravieţuitor; în lipsă de moştenitori legali sau testamentari (şi în cazul în care aceştia renunţă la succesiune), succesiunea fiind vacantă, intră în proprietatea statului.

Principiile devoluţiunii succesorale sunt următoarele :

- moştenirea este atribuită rudelor din clasa preferată de lege, cu excluderea rudelor din celelalte clase;

- înlăuntrul aceleiaşi clase, moştenirea este atribuită rudei de gradul cel mai apropiat;

- dacă sunt mai multe rude din aceeaşi clasă şi în acelaşi grad (de ex. trei copii) moştenirea se împarte între ei în părţi egale (pe capete).

Cele patru clase de moştenitori legali în ordinea de preferinţă stabilită de lege sunt:

a) clasa descendenţilor (copiii născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei şi adoptaţi, precum şi descendenţii lor), care vin la succesiune fără deosebire de sex sau ordinea naşterii, respectiv din aceeaşi sau din căsătorii diferite, fiind clasă preferată de lege, deoarece prezenţa unui descendent (oricât de depărtat), înlătură de la moştenire toate celelalte rude din celelalte trei clase; dacă descendenţii sunt toţi de acelaşi grad de rudenie, moştenirea se împarte în mod egal între ei, iar dacă nu sunt toţi în acelaşi grad de rudenie, succesiunea va reveni celui sau celor cu un grad de rudenie mai apropiat de defunct.

b) clasa ascendenţilor privilegiaţi (tatăl şi mama lui de cujus)şi a colateralilor privilegiaţi (fraţii şi surorile lui de cujus) vin la succesiune în lipsa descendenţilor după următoarele reguli:

- dacă nu sunt fraţi şi surori (sau descendenţi ai acestora) întreaga moştenire o va prelua părinţii (fiecare câte 1/2, iar dacă este doar unul, el va prelua întreaga moştenire);

- dacă nu este în viaţă nici un părinte, moştenirea va reveni fraţilor şi surorilor (sau descendenţilor acestora), care o vor împărţi în mod egal;

- dacă sunt ambii părinţi, precum şi fraţi sau surori, părinţii vor lua 1/2 din moştenire (fiecare câte 1/4, iar fraţii şi surorile (sau descendenţii lor) cealaltă 1/2);

- dacă este doar un părinte (tatăl sau mama) precum şi fraţi sau surori, părintele va lua 1/4, iar fraţii şi surorile (sau descendenţii lor) 3/4.

c) clasa ascendenţilor ordonari (bunici, străbunici etc.) vin la succesiune în lipsa rudelor din primele două clase, împărţind succesiunea în mod egal - cu precizarea că rudele de grad mai apropiat (ex. bunici) înlătură de la moştenire pe cele de grad mai îndepărtat (ex. străbunici).

d) clasa colateralilor ordinari (unchii, mătuşile, verii şi verişoarele primare) vin la succesiune în lipsa rudelor din primele trei clase - cu precizarea că unchii şi mătuşile, fiind de gradul trei, vor fi preferaţi verilor primari, care sunt rude de gradul patru.

Soţul (soţia) supravieţuitor vine la succesiune, alături de rudele din cele patru clase astfel :

- dacă vine în concurs cu descendenţii, are dreptul la 1/4 din succesiune;

- dacă vine în concurs cu ascendenţii şi colateralii privilegiaţi, are dreptul la 1/3 din succesiune;

- dacă vine în concurs numai cu ascendenţi privilegiaţi sau numai cu colaterali privilegiaţi, are dreptul la 1/2 din succesiune;

- dacă vine în concurs cu ascendenţii şi colateralii ordinari, are dreptul la 3/4 din succesiune.

Pe lângă aceasta, soţul (soţia) supravieţuitor preia şi mobilierul şi obiectele de uz casnic (veselă, covoare, rufărie etc.) rămase în locuinţa comună - atunci când vine în concurs cu alţi moştenitori decât descendenţii.

Dacă în urma morţii lui de cujus nu au rămas rude până la gradul patru, întreaga moştenire revine soţului (soţiei) supravieţuitor.

În cazul în care un succesibil a predecedat lui de cujus, lăsând în urma sa descendenţi, aceştia vin la succesiune prin reprezentare; prin urmare, reprezentarea este un beneficiu recunoscut de lege, care permite ca o rudă de un grad mai îndepărtat să urce în gradul şi în locul ascendentului său predecedat, pentru a prelua partea de moştenire ce s-ar fi cuvenit acestuia; cei care vin la succesiune pe cale de reprezentare nu preiau decât partea de s-ar fi cuvenit autorului lor (reprezentantului), astfel că, în cazul reprezentării moştenirea nu se mai împarte "pe capete" (în părţi egale), ci "pe tulpini" (tulpina fiind autorul comun din care coboară cei ce vin la succesiune pe cale de reprezentare).

Reprezentarea este admisă numai în linie directă descendentă şi în cazul descendenţilor din fraţi şi surori, deci în favoarea nepoţilor (strănepoţilor) de fii şi nepoţilor (strănepoţilor) de fraţi şi surori. Pentru a opera reprezentarea cel reprezentat trebuie să fi predecedat, să nu fi renunţat la succesiune ori să fie nedemn, iar cel care vine la moştenire pe cale de reprezentare, trebuie să îndeplinească condiţiile legale pentru a moşteni.

3. Succesiunea testamentară

Succesiunea testamentară revine persoanelor desemnate prin testament de către de cujus; prin urmare moştenirea nu se va mai împărţi conform dispoziţiilor legale, ci conform voinţei defunctului (testatorului), cu precizarea că, succesiunea testamentară nu o exclude pe cea legală, ele putând coexista.

Testamentul este un act juridic prin care o persoană fizică numită testator, dispune pentru după încetarea sa din viaţă de patrimoniul său; el are următoarele caractere :

- este un act solemn, deoarece trebuie făcut sub sancţiunea nulităţii, în forma prevăzută de lege - olograf, autentic sau mistic (secret fiind semnat de testator şi predat în plic sau în sul şi sigilat notarului de stat, care încheie pe plic sau pe sul, procesul verbal de autentificare);

- este un act unilateral, exprimând voinţa unei singure persoane (testamentele conjunctive sunt lovite de nulitate);

- este un act juridic revocabil, testatorul putându-l retracta ori modifica oricând, cu precizarea că în cazul mai multor testamente care se referă la acelaşi bun, ultimul va fi cel valabil, el revocându-le pe cele anterioare.

Revocarea testamentului poate fi obţinută pe cale judecătorească, după moartea testatorului, de către moştenitorii săi, în cazul în care legatarul nu a îndeplinit sarcina impusă de testator şi când a dat dovadă de ingratitudine faţă de testator, atentând la viaţa lui sau injuriindu-i grav memoria;

- este un act personal, trebuind a fi făcut numai de testator în persoană (neputând fi făcut prin mandatar);

- este un act care conţine legate, adică dispoziţii privitoare la bunuri.

Legatele sunt de trei feluri :

- universale, când testatorul lasă unei singure persoane întreaga sa avere;

- cu titlu universal, când testatorul lasă o fracţiune din averea sa ori toate bunurile mobile sau imobile, ori o fracţiune din ele, fără a le identifica;

- cu titlu particular, când testatorul lasă unul sau mai multe bunuri determinate, individualizate.

În principiu, orice persoană poate dispune de bunurile sale prin acte cu titlu oneros (vânzare, schimb), sau cu titlu gratuit (donaţie, testament); cu toate acestea, dreptul de a dispune cu titlu gratuit este limitat prin lege în favoarea unor anumiţi moştenitori, care au dreptul de a reclama şi primi la decesul autorului lor o anumită porţiune din averea acestuia, care este prevăzut de lege şi care poartă denumirea de "rezervă succesorală".

Moştenitorii care beneficiază de rezerva succesorală sunt moştenitori rezervatari, iar aceştia sunt : descendenţii, ascendenţii privilegiaţi şi soţul (soţia) supravieţuitor.

Rezerva descendenţilor este de 1/2 din succesiune, când a rămas un copil (cotitatea de 1/2), de 2/3 când au rămas 2 copii (cotitatea este de 1/3) şi de 3/4, când au rămas trei sau mai mulţi copii (cotitatea este de 1/4).

Rezerva ascendenţilor privilegiaţi este de 1/2 din masa succesorală (câte 1/4 pentru fiecare părinte), iar rezerva soţului (soţiei) supravieţuitor este de 1/2 din ceea ce ar fi moştenit, dacă defunctul nu ar fi făcut liberalităţi.

În cazul în care prin acte juridice cu titlu gratuit s-a încălcat rezerva succesorală în scopul întregirii ei, moştenitorii rezervatari au la îndemână o acţiune în reducţiune a donaţiei sau testamentului în limitele cotităţii disponibile; dacă, însă, nu au rămas moştenitori rezervatari, ceilalţi moştenitori nu au dreptul să se plângă împotriva liberalităţilor făcute.

Calculul rezervei şi a cotităţii presupune următoarele operaţii :

- determinarea bunurilor rămase, în natură, la decesul lui de cujus;

- adăugirea (fictivă) a bunurilor donate de defunct;

- evaluarea bunurilor;

- deducerea (scăderea) datoriilor defunctului şi a sarcinilor succesorale (cheltuieli de înmormântare, cu inventarierea etc.).

Dacă în urma acestui calcul, se constată că, prin liberalităţile făcute, s-a încălcat rezerva, acestea se reduc în limita cotităţii disponibile.

Reducerea liberalităţilor se face în ordinea vechimii, începând cu cele mai recente, respectiv se vor reduce, în primul rând legatele de la data decesului lui de cujus (în mod proporţional cu valoarea lor), iar dacă rezerva nu se va întregi, se va proceda la reducerea donaţiilor, începând cu cea mai recentă (nouă).

Nulitatea testamentului are loc, atunci când nu a fost înlocuit în forma prevăzută de lege, în cazul incapacităţii testatorului, când consimţământul acestuia a fost viciat şi în cazul substituţiei fideicomisare (testarea sub condiţia ca legatorul să nu-l înstrăineze, iar la decesul său să-l transmită unei persoane desemnată de testator).

Caducitatea testamentului are loc în cazul predecesului legatorului, a refuzului legatorului de a primi legatul şi în cazul pieirii bunului legat.

Dreptul de obţiune succesorală este prescriptibil în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii, astfel că, dacă în cadrul acestui termen succesibilul nu şi-a manifestat voinţa de a accepta succesiunea, el este considerat că a renunţat a la (renunţare tacită), însă el poate renunţa şi expres, printr-o declaraţie dată în acest sens în faţa notarului de stat; în cadrul termenului de prescripţie, succesibilul poate reveni asupra renunţării.

Acceptarea succesiunii este irevocabilă şi poate fi :

- acceptare pură şi simplă, când succesorul răspunde şi de datoriile lui de cujus, peste activul succesoral;

- acceptare sub beneficul de inventar, în care succesorul răspunde numai în limitele activului succesoral.

Cu condiţia întocmirii inventarului succesoral, legatarii universali şi cu titlu universal, răspund de plata datoriilor, numai în limita activului succesoral; legatarii cu titlu particular, nu sunt obligaţi în principiu, să contribuie la plata datoriilor şi sarcinilor succesiunii (în afara cazului când testatorul a impus plata unei datorii, când legatul acre are ca obiect un bun ipotecat şi când bunurile succesiunii, de care nu s-a dispus prin legat, sunt insuficiente pentru plata datoriilor succesorale).

FIŞA DE EVALUARE NR. 6
Succesiunile

1. Ce este succesiunea sau moştenirea ?
2. Care sunt cele trei condiţii pentru a se putea moşteni ?
3. Care sunt principiile devoluţiunii succesorale ?
4. Prezentaţi clasa descendenţilor.
5. Prezentaţi clasa ascendeţilor privilegiaţi.
6. Prezentaţi clasa ascendenţilor ordinari.
7. Prezentaţi clasa colateralilor ordinari.
8. Ce bunuri revin exclusiv soţului supravieţuitor când vine în concurs la moştenire cu alte categorii de moştenitori decât descendenţii ?
9. Ce este reprezentarea succesorală ?
10. Care este diferenţa între rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă ?