CIUPERCILE POT FI SI MEDICINALE  

      Din cele circa un milion de specii de plante care populează Terra, ciupercile numară aproape 200.000 (20%) de specii, subspecii, varietăţi şi forme ale acestor unităţi sistematice, din care cca. 8.700 numai în ţara noastră. După alţi autori, din cele 10.000 de specii de ciuperci cunoscute se crede că în mod curent sunt consumate cam 700 de specii iar mai mult de 200 pot avea valoare medicinală dar numai un număr de 50 din acestea sunt studiate şi disponibile.  Se mai menţionează faptul că, prin munca de identificare şi studiere, an de an se descoperă noi specii care se adaugă la cele existente.

În ceea ce priveşte mărimea, ciupercile variază de la câţiva zeci de microni (la cele inferioare) până la peste 50 cm (diametrul pălăriei şi înălţimea piciorului) la unele specii superioare.

Valoarea alimentară a ciupercilor

    Consumul ciupercilor de către oameni se pierde în negura vremurilor. La început acestea au fost consumate în stare proaspată, apoi uscate sau congelate în mod natural iar după descoperirea focului prin preparare.

     Din scrierile rămase se menţionează că romanii preţuiau în mod deosebit ciupercile, din care pregăteau cu fast diferite preparate culinare ce erau servite la anumite serbări, cum ar fi cea a primăverii „Robigalia“. Poetul roman Suetonius a lăsat în scris poezii în care preaslăvea calităţile culinare ale ciupercilor comestibile. 

  Tabelul 1 –  Conţinutul în substanţe nutritive şi calorii al ciupercilor proaspete comparativ cu alte produse alimentare (%/100 g)

Substanţe organice

Produsul               Proteine      Glucide     Lipide      Saruri      Calorii

alimentar    Apă      şi alte      (zaharuri)  (grăsimi)  minerale

                             substanţe    şi alte                         (cenuşa)

                             azotoase     substanţe

                                                lipsite

                                                de azot

 

Ciuperci     82-92    3-5          2,5-10          0,5-1      0,5-1,5      34-48

Cartofi       70,9        2             20,9               0,1            1,1             91

Varza          91         2,4            4,5               0,3             0,8            25

Spanac       93,4       2,2            1,7               0,3             1,4            25

Castraveţi   96         1,2             2,3            0,1              0,4            12

Carne vită   72         21              0,5            5,5              1             141

Carne porc  47,5     14,5            -               37,3            0,7          380

Ficat            71,5      20             3,5             3,5             1,5           119

Proporţia hidraţilor de carbon este de 6% în ciupercile uscate şi 0,9-1,4% în cele proaspete. Glucidele din ciuperci sunt formate din glicogen, asemănător cu cel din carnea animalelor.

   Cultivatorii francezi de ciuperci, nu sunt afectaţi de cancer, de unde s-a emis ipoteza că champignon, sunt producători potenţiali ai unor acţiuni metabolice capabile să stopeze şi să vindece afecţiunile canceroase.

  Au de asemenea gust şi aromă deosebite şi de aceea pot fi consumate ca aliment de bază pentru cei sănătoşi sau ca aliment dietetic pentru diabetici, deoarece nu conţin amidon care în organism se transformă în zahăr.  Pentru unele persone ciupercile pot fi greu digerabile şi în acest caz se recomandă a se consuma cantităţi reduse şi să fie introduse în alimentaţie gradual.

   O dată cu introducerea aparaturii de laborator tot mai performante şi mai sensibile s-a reuşit în S.U.A. la sfârşitul anului 2005 să se determine importante cantităţi de ergotioneină în ciupercile de cultură Agaricus bisporu, şi Pleurotus ostreatus.  Concluzia care s-a desprins este aceea că  cele mai consumate ciuperci din S.U.A. conţin de 12 ori mai mulţi antioxidanţi decât germenii de grâu şi de 4 ori mai mult decât ficatul de pasăre, sursele principale de ergotioneină menţionate ca antioxidanţi până în prezent. Ergotioneina  este un metabolit unic, produs şi de ciuperci, ce s-a dovedit a avea proprietăţi antioxidante şi asigură protecţia celulelor umane la îmbolnăviri. Şi un alt aspect deosebit de important este acela că prin fierberea ciupercilor nu scade cantitatea acestui antioxidant.  În tabelul 2 sunt prezentate 18 specii cultivate şi din flora spontană şi 17 afecţiuni ce pot fi tratate, cu efect curativ sau stimulant al tratamentului respectiv. Tabelul 2– Specii de ciuperci şi efectul lor terapeutic (sursa Funghi Perfecti, S.U.A.)Specia                                       Efectul terapeutic1. Agaricus brasiliensis         5, 6, 8, 10, 112. Cordiceps sinensis             1, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 173. Flammulina velutipes         5, 114. Fomes fomentarius            1, 65. Ganoderma applanatum    1, 3, 5, 146. Ganoderma lucidum          1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 177. Ganoderma oregonense    1, 5, 9, 11, 14, 158. Grifola frondosa                1, 2, 5, 9, 11, 14, 159. Hericium erinaceus           1, 3, 5, 6, 8, 1510. Inonotus obliquus              1, 3, 5, 6, 8, 11, 1311. Lentinus edodes                 1, 2, 5, 6, 7, 8, 10, 11, 12, 13, 16, 1712. Phellinus linteus               1, 3, 613. Piptoporus betulinus         1, 3, 6, 1114. Pleurotus ostreatus           1, 6, 7, 9, 10, 1515. Polyporus sulphureus       116. Polyporus umbellatus         1, 3, 5, 6, 11, 13, 1417. Schizophyllum  commune         2, 5, 618. Trametes versicolor         1, 4, 5, 6, 11, 12, 13Dintre aceste 18 specii de ciuperci, 14 se regăsesc şi în flora spontană a ţării noastre iar Pleurotus ostreatus se şi cultivă pe suprafeţe extinse. Alături de acesta se mai pot cultiva la noi şi alte specii precum Lentinus edodes şi Flamulina velutipes ş.a.Speciile de ciuperci menţionate şi studiate pe plan mondial prezintă următoarele efecte medicinale:1=anti-bacterian2=anti-candida3=anti-inflamator4=antioxidant5=anti-tumoral6=anti-viral7=reglează presiunea sângelui8=reglează glicemia din sânge9=cardio-vascular10=reduce colesterolul crescut 11=sporeşte imunitatea12=tonic al rinichilor13=tonic al ficatului14=pentru plămâni şi respiraţie15=tonic nervos16=stimulent sexual17=reduce stresul.În flora spontană a ţării noastre cresc alături de specii toxice şi otrăvitoare şi aşa zisele specii de ciuperci fără valoare alimentară dar numai puţini oameni ştiu ce conţin acestea şi cum pot fi utilizate. Astfel, speciile de ciuperci: Ganoderma lucidum, Ganoderma aplanatum, Schizophyllum commune, Polyporus sulphureus, Hericium erinaceus, Cordyceps spp., Trametes versicolor, Lentinus spp., Lentinellus spp., Fomes fomentarius, Inonotus obliquus, Phellinus spp. se găsesc şi în ţara noastră dar ele nu au fost studiate şi analizate  din punt de vedere al componentelor chimice.         Fig.1- Ganoderma lucidum-linguriţa zânei     

                         

Fig. 2- Polyporus sulfureus

  

Fig.3- Schizophyllum commune

 

  In curând în librării va apare cartea : Ciuperci comestibile şi medicinale.

   

Fig.4 Ciuperci comestibile şi medicinale

                        CIUPERCILE POT FI SI MEDICINALE  

      Din cele circa un milion de specii de plante care populează Terra, ciupercile numară aproape 200.000 (20%) de specii, subspecii, varietăţi şi forme ale acestor unităţi sistematice, din care cca. 8.700 numai în ţara noastră. După alţi autori, din cele 10.000 de specii de ciuperci cunoscute se crede că în mod curent sunt consumate cam 700 de specii iar mai mult de 200 pot avea valoare medicinală dar numai un număr de 50 din acestea sunt studiate şi disponibile.  Se mai menţionează faptul că, prin munca de identificare şi studiere, an de an se descoperă noi specii care se adaugă la cele existente.

În ceea ce priveşte mărimea, ciupercile variază de la câţiva zeci de microni (la cele inferioare) până la peste 50 cm (diametrul pălăriei şi înălţimea piciorului) la unele specii superioare.

Valoarea alimentară a ciupercilor

    Consumul ciupercilor de către oameni se pierde în negura vremurilor. La început acestea au fost consumate în stare proaspată, apoi uscate sau congelate în mod natural iar după descoperirea focului prin preparare.

     Din scrierile rămase se menţionează că romanii preţuiau în mod deosebit ciupercile, din care pregăteau cu fast diferite preparate culinare ce erau servite la anumite serbări, cum ar fi cea a primăverii „Robigalia“. Poetul roman Suetonius a lăsat în scris poezii în care preaslăvea calităţile culinare ale ciupercilor comestibile. 

  Tabelul 1 –  Conţinutul în substanţe nutritive şi calorii al ciupercilor proaspete comparativ cu alte produse alimentare (%/100 g)

Substanţe organice

Produsul               Proteine      Glucide     Lipide      Saruri      Calorii

alimentar    Apă      şi alte      (zaharuri)  (grăsimi)  minerale

                             substanţe    şi alte                         (cenuşa)

                             azotoase     substanţe

                                                lipsite

                                                de azot

 

Ciuperci     82-92    3-5          2,5-10          0,5-1      0,5-1,5      34-48

Cartofi       70,9        2             20,9               0,1            1,1             91

Varza          91         2,4            4,5               0,3             0,8            25

Spanac       93,4       2,2            1,7               0,3             1,4            25

Castraveţi   96         1,2             2,3            0,1              0,4            12

Carne vită   72         21              0,5            5,5              1             141

Carne porc  47,5     14,5            -               37,3            0,7          380

Ficat            71,5      20             3,5             3,5             1,5           119

Proporţia hidraţilor de carbon este de 6% în ciupercile uscate şi 0,9-1,4% în cele proaspete. Glucidele din ciuperci sunt formate din glicogen, asemănător cu cel din carnea animalelor.

   Cultivatorii francezi de ciuperci, nu sunt afectaţi de cancer, de unde s-a emis ipoteza că champignon, sunt producători potenţiali ai unor acţiuni metabolice capabile să stopeze şi să vindece afecţiunile canceroase.

  Au de asemenea gust şi aromă deosebite şi de aceea pot fi consumate ca aliment de bază pentru cei sănătoşi sau ca aliment dietetic pentru diabetici, deoarece nu conţin amidon care în organism se transformă în zahăr.  Pentru unele persone ciupercile pot fi greu digerabile şi în acest caz se recomandă a se consuma cantităţi reduse şi să fie introduse în alimentaţie gradual.

   O dată cu introducerea aparaturii de laborator tot mai performante şi mai sensibile s-a reuşit în S.U.A. la sfârşitul anului 2005 să se determine importante cantităţi de ergotioneină în ciupercile de cultură Agaricus bisporu, şi Pleurotus ostreatus.  Concluzia care s-a desprins este aceea că  cele mai consumate ciuperci din S.U.A. conţin de 12 ori mai mulţi antioxidanţi decât germenii de grâu şi de 4 ori mai mult decât ficatul de pasăre, sursele principale de ergotioneină menţionate ca antioxidanţi până în prezent. Ergotioneina  este un metabolit unic, produs şi de ciuperci, ce s-a dovedit a avea proprietăţi antioxidante şi asigură protecţia celulelor umane la îmbolnăviri. Şi un alt aspect deosebit de important este acela că prin fierberea ciupercilor nu scade cantitatea acestui antioxidant.  În tabelul 2 sunt prezentate 18 specii cultivate şi din flora spontană şi 17 afecţiuni ce pot fi tratate, cu efect curativ sau stimulant al tratamentului respectiv. Tabelul 2– Specii de ciuperci şi efectul lor terapeutic (sursa Funghi Perfecti, S.U.A.)Specia                                       Efectul terapeutic1. Agaricus brasiliensis         5, 6, 8, 10, 112. Cordiceps sinensis             1, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 173. Flammulina velutipes         5, 114. Fomes fomentarius            1, 65. Ganoderma applanatum    1, 3, 5, 146. Ganoderma lucidum          1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 177. Ganoderma oregonense    1, 5, 9, 11, 14, 158. Grifola frondosa                1, 2, 5, 9, 11, 14, 159. Hericium erinaceus           1, 3, 5, 6, 8, 1510. Inonotus obliquus              1, 3, 5, 6, 8, 11, 1311. Lentinus edodes                 1, 2, 5, 6, 7, 8, 10, 11, 12, 13, 16, 1712. Phellinus linteus               1, 3, 613. Piptoporus betulinus         1, 3, 6, 1114. Pleurotus ostreatus           1, 6, 7, 9, 10, 1515. Polyporus sulphureus       116. Polyporus umbellatus         1, 3, 5, 6, 11, 13, 1417. Schizophyllum  commune         2, 5, 618. Trametes versicolor         1, 4, 5, 6, 11, 12, 13Dintre aceste 18 specii de ciuperci, 14 se regăsesc şi în flora spontană a ţării noastre iar Pleurotus ostreatus se şi cultivă pe suprafeţe extinse. Alături de acesta se mai pot cultiva la noi şi alte specii precum Lentinus edodes şi Flamulina velutipes ş.a.Speciile de ciuperci menţionate şi studiate pe plan mondial prezintă următoarele efecte medicinale:1=anti-bacterian2=anti-candida3=anti-inflamator4=antioxidant5=anti-tumoral6=anti-viral7=reglează presiunea sângelui8=reglează glicemia din sânge9=cardio-vascular10=reduce colesterolul crescut 11=sporeşte imunitatea12=tonic al rinichilor13=tonic al ficatului14=pentru plămâni şi respiraţie15=tonic nervos16=stimulent sexual17=reduce stresul.În flora spontană a ţării noastre cresc alături de specii toxice şi otrăvitoare şi aşa zisele specii de ciuperci fără valoare alimentară dar numai puţini oameni ştiu ce conţin acestea şi cum pot fi utilizate. Astfel, speciile de ciuperci: Ganoderma lucidum, Ganoderma aplanatum, Schizophyllum commune, Polyporus sulphureus, Hericium erinaceus, Cordyceps spp., Trametes versicolor, Lentinus spp., Lentinellus spp., Fomes fomentarius, Inonotus obliquus, Phellinus spp. se găsesc şi în ţara noastră dar ele nu au fost studiate şi analizate  din punt de vedere al componentelor chimice.         Fig.1- Ganoderma lucidum-linguriţa zânei     

                         

Fig. 2- Polyporus sulfureus

  

Fig.3- Schizophyllum commune

 

 

   

CIUPERCILE POT FI SI MEDICINALE                                                       Dr.ing. Ioana Tudor                                                                  Bucuresti 

      Din cele circa un milion de specii de plante care populează Terra, ciupercile numară aproape 200.000 (20%) de specii, subspecii, varietăţi şi forme ale acestor unităţi sistematice, din care cca. 8.700 numai în ţara noastră. După alţi autori, din cele 10.000 de specii de ciuperci cunoscute se crede că în mod curent sunt consumate cam 700 de specii iar mai mult de 200 pot avea valoare medicinală dar numai un număr de 50 din acestea sunt studiate şi disponibile.  Se mai menţionează faptul că, prin munca de identificare şi studiere, an de an se descoperă noi specii care se adaugă la cele existente.

În ceea ce priveşte mărimea, ciupercile variază de la câţiva zeci de microni (la cele inferioare) până la peste 50 cm (diametrul pălăriei şi înălţimea piciorului) la unele specii superioare.

Valoarea alimentară a ciupercilor

    Consumul ciupercilor de către oameni se pierde în negura vremurilor. La început acestea au fost consumate în stare proaspată, apoi uscate sau congelate în mod natural iar după descoperirea focului prin preparare.

     Din scrierile rămase se menţionează că romanii preţuiau în mod deosebit ciupercile, din care pregăteau cu fast diferite preparate culinare ce erau servite la anumite serbări, cum ar fi cea a primăverii „Robigalia“. Poetul roman Suetonius a lăsat în scris poezii în care preaslăvea calităţile culinare ale ciupercilor comestibile.

     Valoarea nutritivă a a ciupercilor Pleurotus spp. este dată de conţinutul ridicat în proteine (2,7-4,0% s.u.), de hidraţii de carbon (3,5–5,0% s.u.) şi de săruri minerale (0,1-1,0%..

 Tabelul  1 – Conţinutul în aminoacizi la două specii de Pleurotus Amino- acid                  Ouă             A. bisporus            P. florida

Cisteina                         2,4            0,86(0,36)           0,55(0,23)

Metionina                      3,1            0,98(0,32)           1,84(0,59)

Lisina                            6,4             3,57(0,56)           3,20(0,50)

Triptofan                       1,6             1,87(1,17)           1,08(0,67)

    Tabelul 2 –  Conţinutul în substanţe nutritive şi calorii al ciupercilor proaspete comparativ cu alte produse alimentare (%/100 g)

Substanţe organice

Produsul               Proteine      Glucide     Lipide      Saruri      Calorii

alimentar    Apă      şi alte      (zaharuri)  (grăsimi)  minerale

                             substanţe    şi alte                         (cenuşa)

                             azotoase     substanţe

                                                lipsite

                                                de azot

 

Ciuperci     82-92    3-5          2,5-10          0,5-1      0,5-1,5      34-48

Cartofi       70,9        2             20,9               0,1            1,1             91

Varza          91         2,4            4,5               0,3             0,8            25

Spanac       93,4       2,2            1,7               0,3             1,4            25

Castraveţi   96         1,2             2,3            0,1              0,4            12

Carne vită   72         21              0,5            5,5              1             141

Carne porc  47,5     14,5            -               37,3            0,7          380

Ficat            71,5      20             3,5             3,5             1,5           119

.

Ciupercile conţin apă, substanţe organice şi săruri minerale.

Proporţia hidraţilor de carbon este de 6% în ciupercile uscate şi 0,9-1,4% în cele proaspete. Glucidele din ciuperci sunt formate din glicogen, asemănător cu cel din carnea animalelor.

 Tabelul 3-Compoziţia chimică la Agaricus bisporus-100 g ciuperci proaspete

Nr.crt.	Denumire	Conţinutul
1.	Proteine	3,6-4 g
2.	Carbohidraţi	1,5 g
3.	Lipide	0,3
4.	Fibre dietetice	2,5 g
	Vitamine	mg
1.	Vitamina A	5
2.	Vitamina C	0,12
3.	Vitamina D	0,10
4.	Vitamian E	0,12
5.	Tiamina- B 1	0,03
6.	Riboflavina- B 2	0,41
7.	Niacină- B 3	4,1
8.	Vitamina B 12	0,16
	Săruri minerale	mg
1.	Na	7,0
2.	K	305
3.	Ca	2
4.	Fe	0,2
5.	Zn	0,2
6.	Mg	9
7.	P	0,13
8.	Clor	0,8
9.	Iod	0,017
10.	Mn	0,57
11.	Cu	0,65
	FĂRĂ COLESTEROL

Ciupercile sunt singurele plante ce conţin Vitamina D (colecalciferol),  din acest grup cea mai importantă este vitamina D 2 (calciferol) al cărei rol esenţial este resorbţia calciului şi fosforului alimentar şi  este specifică în carnea de peşte.

   Ciupercile proaspete conţin 28 calorii, comparativ cu tomatele -15, varza-19, carnea slabă de vită-80.

 Tabelul 4 – Conţinutul în săruri minerale la două specii de Pleurotus 

Elemente minerale            P.ostreatus             P.sajor-caju

Mg x Kg – 1 s.u.

1. K (potasiu)                  29.900-37.930        21.000-25.800

2. Mg (magneziu)                  5900                  1360-1880

3. P (fosfor)                     4956-18.000       5870-16.200

4. Ca (calciu)                        80-330                 189-400

5. Na (natriu)                      300-8370          1580-2560

6. Cu (cupru)                        192-219                    -

7. Fe (fier)                           152-334              50-116

8. Zn (zinc)                           37,3                            -

9. Mn (mangan)                   44,7-55,2                    -

10. Pb (plumb)                      7,4                              -

11. Cd (cadmiu)                    3,9                              -

12. Co (cobalt)                    2,1-3,7                         

   2. SCURT ISTORIC AL CIUPERCILOR MEDICINALE 2.1. Ciupercile de fermentaţieÎn urmă cu 4 ani a fost tradusă în limba română o lucrare a unei autoare din Republica Moldova care prezintă ca o şansă pentru fiecare, ciupercile orientale.Cele trei specii de ciuperci sunt de fapt microorganisme ce produc fermentaţii ale diferitelor materiale dulci şi se consumă sub formă de băuturi. Aceste ciuperci au pătruns pe teritoriul Rusiei din China, pe la Irkutsk iar la mijlocul secoluluii al XIX-lea aveau o răspândire largă în rândul poţiei,  trecând de la o familie la alta împreună cu instrucţiunile de menţinere, înmulţire şi mai ales cu referiri al efectul lor benefic.Cele trei ciuperci orientale sunt denumite:– orezul de mare indian;– ciuperca de lapte tibetană;– ciuperca de ceai.Investigaţiile asupra orezului de mare indian au dus spre începutul apariţiei creştinismului şi se pare că  bautura produsă era cunoscută de către romani, ai căror soldaţi îl foloseau în timpul cuceririlor militare.Lucius Junius, autorul latin al  lucrării „De re rustica“ (Despre agricultură) menţionează că în anul 50 d.Ch., erau cunoscute trei reţete sau tipuri de oţet obţinute prin fermentare din orez, struguri şi smochine, pe care romanii o numeau „posca“.Interpretări contemporane ale specialiştilor ce au studiat aceste ciuperci au dus la afirmaţia conform căreia în timpul răstignirii lui Isus Hristos , nu i s-a dat să bea oţet, ci acea „posca“ pe care soldaţii romani o foloseau ca băutură fortifiantă şi care le potolea şi setea.Efectele terapeutice ale orezului de mare indian au fost puse în evidenţă în Rusia, Cehia, Polonia, Franţa, Marea Britanie, China, SUA şi Canada. Această infuzie a fost analizată chimic şi s-a constatat că are în componenţă pe lângă alcool, acizi (gluconic, acetic, oxalic, citric, lactic, folic, fosforic), vitamine (C şi D), cafeină, polizaharide, aldehide, substanţe lipidice, alcaloizi, glicozide, enzime (fermenţi).

Din numeroase şi repetate cercetări în toată lumea s-a ajuns la concluzia că oamenii suferă de insuficienţa fermenţilor digestivi. Dintre toate

vieţuitoarele, sângele omului conţine procentul cel mai scăzut în fermenţi. Un laureat al premiului Nobel scria că „sentimentul de îmbătrânire după vârsta de 40 de ani apare ca rezultat al diminuării fermenţilor din organism şi a capacităţii producerii lor.“În organismul uman se găsesc în jur de 3.000 fermenţi diferiţi iar un ferment este capabil să participe la 36 milioane de reacţii biochimice. Concentraţia fermenţilor scade în organismul uman, de la vârsta de sugar când sunt de 100 de ori mai mult până la vârsta de adult.Prin consumul acestor ciuperci organismul uman se îmbogăţeşte în fermenţi care au un rol important în procesul de funcţionare normală. Tot aceştia au un rol decisiv în purificarea organismului şi eliminarea reziduurilor toxice.     Vitamina Q sau coenzima Q este produsă de organismul uman numai până la vârsta de 20 de ani, după care se diminuează accentuat lăsând loc apariţiei primelor semne de îmbătrânire.Voi prezenta în continuare, după Irina Filipova, 2002, o parte din grupele de afecţiuni ce pot fi tratate şi ameliorate prin consumul de infuzie de orez de mare indian astfel:– afecţiuni generale – obezitate, dereglarea metabolismului, oboseală cronică;– afecţiuni ale sistemului nervos central – depresii, nevroze, paralizii cerebrale, epilepsii, diferite ticuri de provenienţă organică, ş.a.;– afecţiuni ale sistemului imunitar – artrită, lupus eritematos, avitaminoză ş.a.;– afecţiuni ale sistemului cardiovascular şi limfatic – ateroscleroză, aritmie cardiacă, hipertensiune arterială, infarct, ischemie, accident vascular cerebral, tahicardie, tromboflebite ş.a.;– afecţiuni ale aparatului respirator – astm bronşic, bronşită, pneumonie, pleurită, faringită, amigdalită, tuberculoză ş.a.;– afecţiuni gastro-intestinale precum – colita, pancreatita, diabet zaharat, ciroza, hepatita, gastrita, ulcer ş.a.;– afecţiuni ale aparatului uro-genital – anexita, chisturi ovariene, nefrita, prostatita ş.a.;– tumori - ale tiroidei, pe creier, ale stomacului, intestinelor, etc.;– afecţiuni ale aparatului locomotor – reumatism, artrite;– stomatologice – parodontoza. 2.2. Ciuperci mari – Macromycete    Alături de aceste ciuperci microscopice sau de fermentaţie, ca medicament pot fi folosite şi unele ciuperci mari sau Macromycete, care în prezent sunt cultivate sau care pot fi recoltate din flora spontană.     Ciupercile au făcut parte din hrana omului încă din cele mai vechi timpuri, la început în stare proaspătă şi după descoperirea focului şi coapte sau fierte.În Asia au existat preocupări de a fi utilizate diferite ciuperci în medicina poră în urmă cu 3 milioane de ani.În zilele noastre cercetătorii de pe acest continent împreună cu cei din SUA au reuşit să determine o seamă de substanţe active din anumite specii de ciuperci, cultivate sau din floră spontană, cu care sunt tratate anumite afecţiuni.

     Ciupercile Agaricus spp. (bisporus şi edulis), prin conţinutul lor în vitamine şi săruri minerale, sunt considerate energizante şi mineralizante, recomandate în perioada de convalescenţă. Unii nutriţionişti mentionează că aceste ciuperci au şi virtuţi antialergice.

   Calitatea de aliment complet al ciupercilor a reieşit şi din faptul că unii cercetători s-au hrănit timp îndelungat numai cu ciuperci, fără ca organismul lor să fie afectat. Referitor la rolul terapeutic al ciupercilor, medicul francez Valnet J, 1987, arată că ciupercile de cultură au proprietăţi stimulative, organice şi cerebrale şi sunt remineralizante pentru organismul uman. Profesorul italian Rambelli A. 1987, scoate în evidenţă acţiunea antibiotică constatată la Agaricus bisporus. Alte testări a 11 specii de ciuperci, în majoritate comestibile printre care şi champignon, s-au dovedit a avea o acţiune inhibitoare faţă de virusul poliomielitei, verificări ce au fost confirmate în laborator  pe cobai şi maimuţe.

   Cultivatorii francezi de ciuperci, nu sunt afectaţi de cancer, de unde s-a emis ipoteza că champignon, sunt producători potenţiali ai unor acţiuni metabolice capabile să stopeze şi să vindece afecţiunile canceroase.

  Au de asemenea gust şi aromă deosebite şi de aceea pot fi consumate ca aliment de bază pentru cei sănătoşi sau ca aliment dietetic pentru diabetici, deoarece nu conţin amidon care în organism se transformă în zahăr.  Pentru unele persone ciupercile pot fi greu digerabile şi în acest caz se recomandă a se consuma cantităţi reduse şi să fie introduse în alimentaţie gradual.

   O dată cu introducerea aparaturii de laborator tot mai performante şi mai sensibile s-a reuşit în S.U.A. la sfârşitul anului 2005 să se determine importante cantităţi de ergotioneină în ciupercile de cultură Agaricus bisporus.  Concluzia care s-a desprins este aceea că  cele mai consumate ciuperci din S.U.A. conţin de 12 ori mai mulţi antioxidanţi decât germenii de grâu şi de 4 ori mai mult decât ficatul de pasăre, sursele principale de ergotioneină menţionate ca antioxidanţi până în prezent. Ergotioneina  este un metabolit unic, produs şi de ciuperci, ce s-a dovedit a avea proprietăţi antioxidante şi asigură protecţia celulelor umane la îmbolnăviri. Şi un alt aspect deosebit de important este acela că prin fierberea ciupercilor nu scade cantitatea acestui antioxidant.  În tabelul 5 sunt prezentate 18 specii cultivate şi din flora spontană şi 17 afecţiuni ce pot fi tratate, cu efect curativ sau stimulant al tratamentului respectiv. Tabelul 5 – Specii de ciuperci şi efectul lor terapeutic (sursa Funghi Perfecti, S.U.A.)Specia                                       Efectul terapeutic1. Agaricus brasiliensis         5, 6, 8, 10, 112. Cordiceps sinensis             1, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 173. Flammulina velutipes         5, 114. Fomes fomentarius            1, 65. Ganoderma applanatum    1, 3, 5, 146. Ganoderma lucidum          1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 177. Ganoderma oregonense    1, 5, 9, 11, 14, 158. Grifola frondosa                1, 2, 5, 9, 11, 14, 159. Hericium erinaceus           1, 3, 5, 6, 8, 1510. Inonotus obliquus              1, 3, 5, 6, 8, 11, 1311. Lentinus edodes                 1, 2, 5, 6, 7, 8, 10, 11, 12, 13, 16, 1712. Phellinus linteus               1, 3, 613. Piptoporus betulinus         1, 3, 6, 1114. Pleurotus ostreatus           1, 6, 7, 9, 10, 1515. Polyporus sulphureus       116. Polyporus umbellatus         1, 3, 5, 6, 11, 13, 1417. Schizophyllum  commune         2, 5, 618. Trametes versicolor         1, 4, 5, 6, 11, 12, 13Dintre aceste 18 specii de ciuperci, 14 se regăsesc şi în flora spontană a ţării noastre iar Pleurotus ostreatus se şi cultivă pe suprafeţe extinse. Alături de acesta se mai pot cultiva la noi şi alte specii precum Lentinus edodes şi Flamulina velutipes ş.a.Speciile de ciuperci menţionate şi studiate pe plan mondial prezintă următoarele efecte medicinale:1=anti-bacterian2=anti-candida3=anti-inflamator4=antioxidant5=anti-tumoral6=anti-viral7=reglează presiunea sângelui8=reglează glicemia din sânge9=cardio-vascular10=reduce colesterolul crescut 11=sporeşte imunitatea12=tonic al rinichilor13=tonic al ficatului14=pentru plămâni şi respiraţie15=tonic nervos16=stimulent sexual17=reduce stresul.În flora spontană a ţării noastre cresc alături de specii toxice şi otrăvitoare şi aşa zisele specii de ciuperci fără valoare alimentară dar numai puţini oameni ştiu ce conţin acestea şi cum pot fi utilizate. Astfel, speciile de ciuperci: Ganoderma lucidum, Ganoderma aplanatum, Schizophyllum commune, Polyporus sulphureus, Hericium erinaceus, Cordyceps spp., Trametes versicolor, Lentinus spp., Lentinellus spp., Fomes fomentarius, Inonotus obliquus, Phellinus spp. se găsesc şi în ţara noastră dar ele nu au fost studiate şi analizate  din punt de vedere al componentelor chimice. Textul reprodus face parte din cartea : CIUPERCI COMESTIBILE SI MEDICINALE, aparuta la Buc. Ed. LUCMAN Autoarea o poate expedia cu plata ramburs in toata tara.  

Pentru consultanţă privind atragerea de fonduri structurale europene pentru înfiinţare de ciupercării clasice sau  moderne, în toată ţara , documentaţie, autoarea poate fi contactată la tel. 0745 420 536.