Scopul prelucrării sângelui ombilical este pregătirea transplantului, care poate fi păstrat timp de câteva decenii. În prezent se folosesc în pregătirea transplantului metode diferite. Trăsătură comună a tuturor metodelor este congelarea transplantului. În etapa actuală transplantul se congelează în aparate speciale sub control computerizat.

Tehnica de congelare şi controlul strict al curbei de congelare influenţează decisiv supravieţuirea celulară după decongelare.

Diferenţele fundamentale între procedee contau în tehnicile de reducere a volumului şi separarea liniilor celulare. Prin izolarea celulelor se reduce simţitor volumul de material destinat pentru păstrare şi drept urmare şi cheltuielile de depozitare. Pe baza publicaţiilor ştiinţifice şi testărilor proprii ale tuturor metodelor existente, considerăm aceste metode de reducere a volumului drept necorespunzătoare, pentru că duc nu numai la reducerea volumului de material biologic util, ci şi la reducerea numărului de celule embrionare. Prin aceste tehnici se pierd celule potenţial utile în viitor.

În prezent transplantologii solicită pentru transplantare numărul maxim posibil de celule hematopoetice, deoarece numărul lor influenţează prognosticul (cu cât sunt mai multe celule, cu atât este mai mare şansa de succes a transplantului). Este posibil ca în viitorul apropiat acest lucru să se schimbe datorită tehnicilor de multiplicare celulară dar este posibil ca transplantul să fie necesar foarte curând. De aceea, preferăm metodele care păstrează toate celulele sângelui ombilical. Metoda pe care o folosim în prezent este folosită şi de cel mai mare registru de sânge ombilical din lume, cel din New York.

În afară de păstrarea cantităţii maxime de sânge ombilical, importantă este şi păstrarea sterilităţii transplantului. Cel mai bun mijloc de păstrare a sterilităţii sângelui ombilical este prelucrarea lui într-un sistem închis. Aceasta presupune ca în timpul prelucrării sângele ombilical să nu ajungă în contact cu mediul exterior. Condiţiile de sterilitate din laborator sunt de asemenea importante. Aceast lucru se face în laboratorul nostru prin sistemul de filtrare cu suprapresiune, care trebuie controlat în mod regulat. Manirea propriu-zisă trebuie efectuată într-o boxă sterilă. Din păcate, nu întotdeauna se întrunesc aceste condiţii în toate laboratoarele care procesează sânge ombilical.

Un factor foarte important, care influenţează reuşita prelucrării transplanturilor este cel uman. Este important ca echipele de lucru să nu prelucreze în acelaş timp mai multe transplanturi, ca marcarea transplanturilor şi mostrelor se fie unică şi clară (pentru aceasta se aplică procedee matematice şi sistemul codurilor de bare). Aici ne permitem să remarcăm, că sistemul clasic de control producţie, nu este satisfăcător. Acest sistem descoperă deteriorarea transplantului, dar nu o poate previni. Dacă transplantul, spre deosebire de majoritatea produselor este unicat, este de dorit ca sistemul de control să funcţioneze în timp real, adică în timpul prelucrării sângelui ombilical, împiedicând deprecierea transplantului prin descoperirea erorilor înainte de ca acestea să fie ireparabile.

În practică, acest lucru se face în laboratorul nostru prin dublarea operatorilor, unul fiind cel care manipulează sângele iar gelălalt având rolul de a-l supravegea pe primul. Acest sistem, unde lucrătorii se controlează în acţiunea desfăşurată reciproc, este mai costisitor, dar este foarte eficient şi minimalizează riscul de deteriorare sau de depreciere a sângelui ombilical.