Preocuparea pentru o stemă reprezentativă, sintetică, datează în România încă de la începutul secolului al XIX-lea. Ea a condus la formarea unei strălucite echipe de specialişti în heraldică, ce a strâns laolaltă personalităţi remarcabile ale ştiinţei româneşti. În momentul în care au fost înfiinţate Arhivele Statului, iar studiile de sigilografie s-au dezvoltat, experţii în heraldică au identificat stemele judeţelor, provinciilor, însemnele heraldice ale marilor latifundiari ş.a.

După 1859 (an în care Ţara Românească şi Moldova s-au unit într-un singur stat, România) s-a pus problema unei steme reprezentative. În anul 1863 a fost găsită soluţia reunirii simbolurilor tradiţionale ale Ţării Româneşti (vulturul de aur cruciat) şi ale Moldovei (bourul cu stea între coarne). Ulterior, în 1872, Comisia naţională de heraldică a propus o stemă rezultată din combinarea simbolurilor tradiţionale ale tuturor provinciilor româneşti: Ţara Românească, Moldova, Bucovina, Transilvania, Maramureş, Crişana, Banat şi Oltenia. Stema a fost adoptată de Guvernul României şi s-a aflat în uz până în 1921 când, în urma Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, a fost creată noua stemă a României Mari prin adăugarea simbolurilor instituite în 1872: însemnele Casei de Hohenzollern (Casă regală europeană care-şi are originile în zorile Evului Mediu. Ea a dat României patru regi, primul dintre ei - Carol I, 1866-1914 - fiind cel care a ridicat ţara la nivel de regat în 1881); coroana României (făcută din oţelul unui tun capturat la Plevna în timpul Războiului de Independenţă din 1877-1878, în urma căruia, prin vitejia soldaţilor români, ţara şi-a câştigat independenţa faţă de Imperiul Otoman) şi doi delfini cu cozile ridicate dispuşi faţă în faţă, simbolizând Marea Neagră.
Stema României Mari a fost înlocuită în 1947 - când, sub presiunea trupelor sovietice de ocupaţie, a fost proclamată Republica Poră Română - printr-o efigie decorativă întruchipând bogăţiile ţării, încadrate de spice de grâu, având ca fundal un răsărit de soare, iar în partea superioară o stea roşie.
Imediat după Revoluţia din 1989, s-a pus problema conferirii unei noi steme, reprezentative pentru România.
Stema actuală a României are ca element central vulturul de aur cruciat. În mod tradiţional, acest vultur apare pe stemele judeţului Argeş, oraşului Piteşti şi oraşului Curtea de Argeş. El simbolizează dinastia Basarabilor, nucleul în jurul căruia a fost organizată Ţara Românească, provincie ce a jucat rolul hotărâtor în destinul istoric al întregii Românii. Vulturul, simbol al latinităţii şi pasăre de prim rang în heraldică, întruchipează curajul, hotărârea, zborul spre marile înălţimi, puterea, grandoarea. El tronează, de asemenea, pe stema Transilvaniei. Scutul pe care stă este de azur, simbolizând cerul. Vulturul ţine în gheare însemnele suveranităţii: un sceptru şi o sabie, aceasta din urmă reamintind de domnitorul Moldovei, Ştefan cel Mare şi Sfânt (1456-1504), denumit şi "Cavalerul lui Cristos", în timp ce sceptrul îl evocă pe Mihai Viteazul (1593-1601), primul unificator al Ţărilor Române. Pe pieptul păsării se află un blazon împărţit în câmpuri heraldice cu simbolurile privinciilor istorice româneşti (Ţara Românească, Moldova, Transilvania, Banat şi Crişana), precum şi doi delfini, amintind de litoralul Mării Negre.

În primul cămp se găseşte stema Ţării Româneşti pe azur: un vultur, ţinând în cioc o cruce ortodoxă de aur, însoţit de un soare de aur la dreapta şi o lună nouă de aur la stânga.

În câmpul al doilea se află stema tradiţională a Moldovei: un bour negru cu o stea între coarne, un trandafir cu cinci petale în partea dreaptă şi o semilună la stânga, ambele de argint.

În al treilea câmp al stemei reprezintă stema tradiţională a Banatului şi a Olteniei deasupra valurilor, un pod galben cu două arce de boltă (simbolizând podul peste Dunăre al împăratului roman Traian), de unde iese un leu de aur ţinând un paloş în laba din dreapta faţă.

În cel de-al patrulea câmp ni se înfăţişează stema Transilvaniei cu Maramureşul şi Crişana: un scut împărţit în două printr-o linie îngustă, astfel: deasupra, pe un fond de azur, se află un vultur negru cu gheare de aur, ce are la dreapta un soare de aur, iar la stânga o semilună de argint; dedesubt se găsesc şapte turnuri crenelate, plasate în două registre, în primul patru turnuri, în al doilea trei.

Sunt, de asemenea, reprezentate teritoriile adiacente Mării Negre, pe fond de azur: doi delfini afrontaţi, dispuşi cu capul în jos.

Sursa: FOCUS România