Municipiul Timişoara deţine cea mai dezvoltată reţea de dotări în domeniul educaţiei şi învăţământului din judeţul Timiş. Un element specific municipiului Timişoara este faptul că în învăţământul preuniversitar, în unele unităţi şcolare se predă şi în limbile minorităţilor naţionale, respectiv maghiară, germană, sârbă, slovacă şi ucraineană.

În anul 2000 Timişoara dispunea de o importantă reţea şcolară şi un număr ridicat de cadre didactice competente, cu pregătirea de specialitate adecvată.

Învăţământul şcolar se desfăşoară în 64 de grădiniţe, cu 498 de educatoare şi 7095 de copii; învăţământul primar şi gimnazial este organizat în 47 de unităţi, cu 2401 cadre didactice şi 35.186 elevi; învăţământul liceal, în 34 de unităţi, cu 1359 cadre didactice şi 17.472 elevi; cel post-liceal în 11 unităţi, cu 958 cursanţi; cel de maiştri în 6 unităţi cu 267 cursanţi. Reţeaua şcolară mai cuprinde două şcoli speciale pentru elevii cu deficienţe; o şcoală specială pentru ambliopi; un centru de educaţie specială şi un centru pentru învăţământ alternativ, prin Şcoala Waldorf, înfiinţată în anul 1993.

Principalele licee care îşi desfăşoară activitatea în prezent în municipiul Timişoara sunt:

Colegiul Naţional „Constantin Diaconovici Loga” îşi află începutul în Gimnaziul Superior de Stat, întemeiat în 1897, cu limba de predare maghiară. Funcţionează în actuala clădire din 1903. În august 1919 este transformat în Liceu cu limba de predare română, purtând denumirea ilustrului dascăl bănăţean C.D.Loga. În 1948 autorităţile comuniste îi impun denumirea de „Nikos Beloianis”, apoi de Şcoala Medie nr. 1. De abia în 1970 îşi redobândeşte denumirea de C.D.Loga. În prezent funcţionează cu 52 de clase (25 de liceu, 24 de gimnaziu, 3 de seral); şcolarizează 1370 de elevi în 8 profile de cultură generală.

Liceul Pedagogic „Eftimie Murgu” îşi află începutul în Şcoala Superioară de Fete, întemeiată în anul 1884, cu 6 clase. Funcţionează în monumentala clădire actuală din 1903, iar din 1916 se extinde la 8 clase.După 1919, devine Liceul românesc de stat „Carmen Sylva”. După 1948 a purtat diferite denummiri: Liceul de fete, Şcoala Medie nr. 3 iar din 1968 denumirea actuală. În structura liceului sunt incluse clase primare, gimnaziale, liceale cu profil: învăţători, educatoare, filologie, teologie ortodoxă. Posedă o importantă bază materială: 37 săli de clasă, 6 cabinete, 4 laboratoare, bibliotecă cu peste 50.000 de volume, internat cu 200 locuri, cantină. În cursul anilor a fost principala instituţie de pregătire a educatoarelor şi învăţătorilor.

Colegiul Naţional Bănăţean îşi are originea în Liceul Romano-Catolic de Fete, înfiinţat în septembrie 1931. Rădăcinile sunt însă mai adâci. Le aflăm în Şcoala „Trivium” de pe lângă parohia ortodoxă din Josefin; în Şcoala „Surorilor Notre Dame” pentru copii săraci, întemeiată în 1890; în Şcoala de Menaj „Regina Maria”, datând din 1924.După 1945 profilul instituţiei se schimbă mereu: Liceul romano-catolic de fete (1945); Şcoala Normală de fete (1946); Şcoala Pedagogică de fete (1948); Şcoala Medie nr. 7 (1956); Liceul real-umanist (1973); Liceul de filologie-istorie(1977). De la 1 septembrie 1990 poartă de numirea actuală. Profilul instituţie este complex; cuprinde clase de ciclu primar, gimnazial, liceal (chimie-biologie, filologie, informatică, istorie-ştiinţe sociale, limbi străine). Este una din cele mai importante unităţi de învăţământ preuniversitar timişorean.

 Colegiul Tehnic „Henri Coandă” a luat fiinţă în septembrie 1966, cu denumirea Liceului Industrial pentru Construcţii de Maşini, cu durata pregătirii de 5 ani şi doar 69 de elevi. Din anul 1973 îşi are sediul în actualul complex şcolar unde beneficiază de o importantă bază materială: 20 săli de clasă, 8 ateliere pentru practica elevilor, 4 laboratoare, cabinete, sală de sport, bibliotecă cu peste 30.000 de volume. Denumirea „Henri Coandă” a fost adoptată în anul 1992. Este o unitate şcolară reprezentativă pentru învăţământul din Timişoara.

Colegiul „Ana Aslan” îşi are obârşia în Instituttul Asistentelor de Ocrotire, întemeiat în anul 1942, cu durata studiilor de trei ani, transformat în Liceu Sanitar în anul 1948. Din 1959 devine Secţie a Şcolii Sanitare din Arad, până în 1972, când este organizat ca Grup Şcolar Sanitar, cu două trepte de şcolarizare: liceu şi postliceal. Între anii 1978-1990 funcţionează ca Liceu Sanitar. Din 1991 se revine la cele două trepte: liceu (clase de chimie-biologie, fizică-chimie, ştiinţe ale naturii) şi cursuri postliceale de pregătire în  medicina generală, farmacie, laborator. În urma evaluării rezultatelor profesionale din 1999 a primit statutul de Colegiu Naţional.

Colegiul Tehnic Timişoara (de industrie uşoară), continuă din anul 1948 activitatea Şcolii Tehnice Textile, întemeiată în anul 1926, care pregătea ucenici pentru industria uşoară timişoreană. Din 1999 poartă denumirea de Colegiul Tehnic. În prezent grupează: cursuri de şcoală profesională (filator, ţesător, confecţii), cursuri de maiştri (confecţii, mecanic, încălţăminte), clase de liceu cu profil real şi industrial.

Colegiul Tehnic „Ion Mincu” a luat fiinţă în anul 1967, destinat pregătirii de personal calificat în construcţii civile. Profilul de activitate profesională a cunoscut o serie de mutaţii în cursul anilor, pregătind elevii în domenii variate: construcţii civile şi industriale, arhitectură, drumuri şi poduri, informatică, instalaţii tehnico-edilitare, materiale de construcţii, etc. Cuprinde în prezent 40 de clase (22 de liceu, 6 de gimnaziu, 11 profesionale, una postliceală).

Colegiul Naţional de Artă „Ion Vidu” îşi are originea în bogata şi îndelungata tradiţie muzicală a Timişoarei. Consiliul municipal aprobă la 30 octombrie 1906 înfiinţarea Conservatorului Comunal. Între 1946-1948 funcţionează ca şi Conservator de Muzică şi Artă Dramatică, iar între 1948-1950 ca Institut de Artă, de nivel superior, condus de Sabin Drăgoi. În anul 1950 este transformat  în Şcoală Medie Tehnică de Muzică, iar în 1957 în Şcoala de Muzică şi Arte Plastice. În 1968 îşi stabileşte sediul în moderna clădire, unde funcţionează şi în prezent. Are 18 săli de clasă, 54 săli de studiu instrumental şi o sală de concerte cu peste 400 de locuri şi cea mai bună acustică din sud-estul Europei.

Liceul de Arte Plastice continuă vechea tradiţie artistică a Timişoarei şi îşi află obârşia în valoroasa activitate desfăşurată de Academia de Arte Frumoase, transferată în anul 1933 de la Cluj la Timişoara dar şi în Şcoala de Arte Decorative, înfiinţată în anul 1942, cu trei secţii: ceramică, pictură decorativă, sculptură decorativă. Pe acest fond s-a întemeiat actualul liceu în anul 1957, devenit o instituţie de referinţă în viaţa artistică a Timişoarei. Este frecventat de 221 de elevi la gimnaziu şi 226 la liceu, pregătiţi de 37 cadre didactice.

Liceul „Grigore Moisil” a fost întemeiat în anul 1971, cu denumirea Liceul pentru Prelucrarea Automată a Datelor. În cursul anilor a avut denumirile: Liceul de Informatică Timişoara, Liceul de Matematică-Fizică nr. 1, primind actuala denumire din anul 1990. Funcţionează în profil real cu clase de matematică-informatică.

Grupul Şcolar de Poştă şi Telecomunicaţii continuă activitatea Şcolii Superioare P.T.T., creată în anul 1923, după modelul celei de la Paris, care a oferit toate cerinţele materiale. După 1948 a purtat diferite denumiri: Şcoala Medie Tehnică de Exploatare P.T.T, Şcoala Tehnică de Radio şi Radioficare, Liceul Electrotehnic nr. 3, Liceul Industrial nr. 3, Grup Şcolar P.T.T. În prezent funcţionează cu clase de liceu (la zi şi seral), de învăţământ profesional şi cursuri postliceale. Şcolarizează 580 de elevi în profil tehnic (telecomunicaţii, electronică şi automatizări) în meseriile : electronist TC, operatori PTT, electromecanic reţele de telecomunicaţii, depanator de aparate  RTV.

Liceul industrial „Electrotimiş” a fost întemeiat în anul 1975, ca instituţie de învăţământ tutelată de Întreprinderea „Electrotimiş” cu destiniaţia de a pregăti forţă de muncă calificată necesară unităţilor economice cu profil electrotehnic şi mecanic. Funcţionează cu clase de gimnaziu, liceuşi postliceale. Este dotat cu 18 săli de clasă, atelier şcoală, internat, cantină, bibliotecă cu peste 26.000 volume, laboratoratoare de fizică, biologie, chimie, cultură tehnică.

Liceul Teoretic „Nikolaus Lenau”. Începutul activităţii sale datează din anul 1872, când Consiliul comunal Timişoara a decis înfiinţarea Şcolii Superioare Reale de Stat, cu limba de predare germană. În anii 1878-1879 s-a construit localul propriu, pe intravilanul fostului Teatru Comunal. În anul 1919 este transformat în Liceul German de Stat, iar în 1942 primeşte numele poetului Nikolaus Lenau. După 1944 este transferat în altă clădire şi doar în 1955 revine în vechiul edificiu. Funcţionează cu 20 de clase de învăţământ primar, 19 clase de gimnaziu, 15 clase de liceu şi o clasă postliceală. Profilul pregătirii elevilor este complex: matematică, informatică, filozofie, etc.

Liceul Teoretic „Bartok Bela”, cu limba de predare maghiară. Iniţial a fost şcoală confesională. După reforma din 1948 este organizat ca Centru judeţean de învăţământ în limba maghiară, desfiinţat în 1956. Abia în anul 1971 este reconstituit ca Liceu de matematică-fizică în limba maghiară. Instituţia cuprinde 7 clase primare, 8 clase de gimnaziu, 12 clase de liceu, aproximativ 600 de elevi. Profilul pregătirii este diversificat şi cuprinde clase de: informatică, limbi străine, economie, ştiinţe socio-umane.

Colegiul Naţional Economic „F.S. Nitti” continuă vechea tradiţie a învăţământului economic timişorean, care datează din anul 1894, când s-a întemeiat Şcoala Superioaraă Comercială, cu limba de predare maghiară. Din 1919 se introduce predarea în limba română. Poartă diverse denumiri: Liceul Comercial, Şcoala Medie Tehnică de Comerţ, etc. În 1966 se constituie ca unitate distinctă cu numele de Liceul Economic. Fuzionează în 1987 cu Şcoala Profesională Comercială luând denumirea de Grupul Şcolar Economic, la care se adaugă în 1994 numele celebrului economist italian. În prezent funcţionează cu 52 de clase de elevi în profilele: şcoală profesională, liceu (finanţe-contabilitate, comerţ, alimentaţie publică, şi turism) şi cursuri postliceale.

Grupul Şcolar Industrial „Emanuil Ungureanu” îşi află originea în Şcoala de Ucenici Industriali, întemeiată în anul 1879, cu durata pregătirii de 2 ani. În 1882 se transformă în Şcoala de Arte şi Meserii.  A funcţionat ca Şcoală publică de grad I, întreţinută de primărie. Elevii săraci erau scutiţi de orice taxă. Din anul 1900 se stabileşte în actualul sediu. După 1948 funcţionează ca Şcoală Medie-Tehnică de Energie Electrică, transformată în 1957 în Grupul Şcolar Electromotor. Din 1974 este reorganizată în Liceul Industrial Electromotor, cu profil mecanic şi electromecanic. În anul 1990 îşi adaugă numele marelui patriot şi om de cultură bănăţean. Deţine o bună bază materială (29 săli de clasă, laboratoare, ateliere şcoală, bibliotecă cu peste 25.000 de volume).

Grupul Şcolar Industrial de Construcţii Montaj a luat fiinţă în anul 1964. A purtat diferite denumiri: Şcoala Medie Tehnică de Construcţii în 1965, Liceul industrial nr. 8 în 1977, iar din anul 1990 poartă denumirea actuală. Profilul instituţiei a cunoscut diferite modificări: Liceu de construcţii, Şcoală profesională, Şcoală de ucenici, Şcoală de maiştri. În prezent elevilor li se asigură o pregătire modernă, o instruire polivalentă prin corelarea cunoştinţelor de cultură generală cu cele tehnice, de specialitate (mecanică, electromecanică, lucrări publice, etc.).

Grupul Şcolar Silvic s-a întemeiat în anul 1885, ca Şcoală Profesională  de Pădurari(până în 1919), primind ca dotare o clădire fostă Casă de vânătoare, teren pentru pepinieră (20 jug.), pădure pentru lucrări practice (1239 jug.), etc. Din anul 1919 este orientat spre diferite forme de pregătire: Şcoală Silvică Medie (1919-1923), Şcoală de Conducători Silvici (1923-1946), Şcoală de Subingineri Silvici (1946-1948), Şcoala Medie Tehnică Silvică (1948-1952), Şcoală Profesională pentru pădurari silvici, Şcoală Tehnică de maiştri silvici, Şcoală postliceală şi Liceu de specialitate silvicultură (1969-1999). În prezent conţine formele de învăţământ: Liceu silvic - zi, Şcoală Profesională, Şcoală postliceală, Cursuri de calificare în meseria de pădurar.

Grupul Şcolar Agricol îşi are originea în Liceul Tehnic de Industrie Alimentară, înfiinţat în anul 1946 şi transformat în 1948 în Şcoala Medie Tehnică de Îmbunătăţiri Funciare. În anul 1966-1967 devine Liceu cu profilele: îmbunătăţiri funciare, culturi irigate, agronomie, contabilitate agricolă. Din 1976 devine Liceul Agroindustrial, iar în 1991 este organizat ca Grup Şcolar Agricol. Deţine o bază modernă construită în anul 1973. Instituţia a funcţionat sub patronajul unor mari unităţi economice şi a pregătit temeinic, în cursul anilor, o importantă forţă de muncă calificată.

Grupul Şcolar Industrial de Transporturi Auto a funcţionat din anul 1976 sub denumirea de Liceul Industrial nr. 10, iar după 1990 adoptă organzarea menţinută până în prezent. Dispune de o importantă bază materială (laboratoare, cabinete, ateliere), parc auto cu diferite tipuri de autovehicule. Planul de şcolarizare include clase de liceu cu profil tehnic, clase de şcoală profesională, o clasă postliceală, cursuri serale de maiştri.

Şcoala Postliceală Sanitară "Christina" din Timişoara unde se pregătesc 409 elevi pentru a deveni asistenţi de medicină generală, balneofizeoterapie, de laborator, de farmacie si radiologie, sub îndrumarea a 42 de profesori si maistri.

Centrul de Invatamant pentru Asistenţă Medicală de Pediatrie si Pedagogie de Recuperare Timisoara  unde  învaţă să devină pedagogi de recuperare 80 de tineri si alţi 78  vor  deveni  asistenţi medicali de pediatrie, sub îndrumarea unui numar de 9 cadre didactice.

Sursa: www.primariatm.ro